Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iată doar două asemenea subiecte asupra cărora cred că ar merita să ne aplecăm mai atent, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre ele vizează Interesul Național al României Europene. Subiecte de natură să ridice foarte serioase întrebări, dar la care fie că nu avem răspuns fie că, deși îl avem, nu avem curajul să răspundem. Mă refer, în ordine strict cronologică, la valul de proteste și de puneri la punct pe care l-a declanșat declarațiile premierului Ungariei, Viktor Orban, la școala de vară de la Tușnad. Declarații pe cât de incorecte pe atât de lipsite de un elementar respect față de țara-gază, România, pe teritoriul căreia Viktor Orban se afla recurgând la niște trucuri care nu au nimic în comun cu uzanțele diplomatice în vigoare.
Surprinzător, poate pentru unii, nu de același tratament au avut parte declarațiile pastorului Laszlo Tokes prin care se reiterau cererile adresate diriguitorilor de la Budapesta de a susține proiectul înființării așa-numitului Ținut Secuiesc. Marotă sau mai degrabă obsesie secesionistă care aduce o inacceptabilă atingere caracterului de stat național, unitar și indivizibil al României consfințit prin Constituție. Demers propagandistic de o vădită rea credință care trebuie să fie abordat cu maximă atenție de către instituțiile statului de drept. Numai că deocamdată- și, mai ales, din motive pe care nu mi le pot explica-, asupra acestei insolente insistențe a lui Laszlo Tokes se tace cu mare strășnicie. Foarte bine, pe domnul președinte Klaus Iohannis și pe domnul prim ministru Nicolae Ciucă i-au deranjat declarațiile rasiste și xenofobe ale premierului ungar și le-au dat, numaidecât, replică! Dar de ce domniile lor nu au adoptat aceeași poziție fermă, categorică și față de noile declarații ale lui Laszlo Tokes? Domniile lor sau alți distinși reprezentanți ai elitei puterii. O frumoasă și salutară excepție făcând senatorul Titus Corlățean, care l-a pus la punct pe Laszlo Tokes, cu o replică neiertătoare și promptă.
Al doilea subiect, pe care aș dori să îl discutăm în aceeași ordine de idei mi-a fost sugerat de o afirmație pe care Adrian Năstase a făcut-o, zilele trecute, în incitantul și substanțialului dialog pe care l-a purtat cu Mihaela Birzilă în emisiunea difuzată pe canalul Antena 3. Mă refer, după cum cu siguranță ați înțeles, la ideea că tânărul și ambițiosul ministru al agriculturii Adrian Chesnoiu( de-acum: fostul ministru!) a intrat în vizorul DNA după ce a refuzat să livreze Germaniei o importantă cantitate de alimente din rezervele naționale. Afirmație căreia normal și firesc ar fi fost ca, până acum, să i se fi dat un răspuns în termeni tranșanți și clari. Cu atât mai mult cu cât fostul premier al României, incontestabil și reputat specialist în știința dreptului, deși a spus, cu subiect și predicat, că ,,nu are probe’’, totuși nu a retractat cele afirmate. Situație în care nu putem să nu ne întrebăm de ce tocmai Adrian Năstase- premierul în al cărui mandat țara noastră a purtat și a finalizat cu succes foarte complicatele și foarte pretențioasele negocieri pentru admiterea în Uniunea Europeană- a făcut aceste incendiare declarații pe un important canal de televiziune, într-o emisiune de larg interes și la o oră de maximă audiență? Pun întrebarea și exclud, din capul locului, ipoteza că politicianul, diplomatul și juristul de excepție care este și rămâne Adrian Năstase nu ar fi știut sau, mai grav, că a ignorat efectele declarațiilor sale în planul relațiilor diplomatice (și nu numai diplomatice) ale României cu Germania, stat cu un cuvânt atât de greu în luarea deciziilor comunitare. Cuvânt ale cărui efecte, nu totdeauna favorabile nouă, le-am resimțit, de exemplu în anul 2012, atunci când a fost anulate rezultatele Referendumului pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, după ce doamna cancelar Angela Merkel a declarat că nu are știință ca în Constituția României să fie prevăzut așa ceva.
De aceea, cred că Adrian Năstase știe foarte bine ce spune și nu emite ,,supoziții rezonabile’’ și nici nu vorbește doar așa, ca să lanseze tele-fumigene, după cum atât mult le mai place unora sau altora. Dimpotrivă, sunt convins că domnia sa știe ce știe și tocmai de asta onor prea puternicii zilei, direct vizați de declarațiile sale, ezită sau evită să îi demonstreze, cu cărțile pe masă, că nu a spus adevărul!
Acestea au fost cele două subiecte despre care mi-am permis să afirm că ar fi trebuit să se discute mai mult și la obiect în spațiul public. Subiecte care, dată fiind problematica lor, ne determină să ne punem și să punem întrebări. Întrebări ale căror răspunsuri, bag seama, nu că nu le-am avea, cât, mai degrabă, nu avem curajul să le dăm și să ni le asumăm.
Citește pe Antena3.ro
