Mari profesori universitari, şefi de clinici din ţările bogate, cei care au o dotare de ultimă oră cu roboţi care operează ei, cu aparaturi sofisticate în stare să cotrobăiască prin cele mai ascunse cotloane ale organismului, rostesc cuvinte de laudă la adresa chirurgilor români, la adresa medicilor noştri iscusiţi în diagnostice. Sunt apreciaţi medicii români că li s-a ascuţit flerul în “developarea” unor boli, li s-a perfecţionat mâna care utilizează cu măiestrie bisturiul. Şi asta, în condiţiile în care Ceauşeştii tăiaseră de pe lista importurilor aparaturi şi tehnici de vârf descoperite de Occident din pricina unei stupide zgârcenii în a aduce în ţară noutăţi importante pentru un domeniu ca Sănătatea. Nevoia i-a învăţat pe medicii noştri să improvizeze deştept, să facă artificii pentru a suplini lipsa unor importuri din Vest. Un învăţător, abonat de ani lungi la curăţarea sângelui prin dializă din pricina rinichilor deveniţi neputincioşi, a suferit o criză gravă, arterele şi venele întărite, sclerozate de atâtea conectări la dializă, nu mai permiteau legarea şi recircularea sângelui prin spălătorul de rinichi. Moartea bătea la uşă, căci reprizele de dializă se făceau la 2-3 zile. Trebuia implantat un dispozitiv mecanic, dar el nu se găsea în ţară. Un chirurg de inimă şi vase redutabil de la Fundeni, profesorul Dan Făgărăşanu, mi-a răspuns la telefon şi m-a liniştit: “Dă-l încolo de dispozitiv, nu se găseşte, fac eu nişte artificii, leg artera din abdomen cu venele din circuitul renal, vasele înfundate de la braţ cu circuitul improvizat şi se poate recircula sângele bolnavului prin dializă!”. Învăţătorul cu rinichii în insuficienţă a trăit încă 15 ani şi a murit de altceva, de hipertensiune. În acea perioadă în care din pricina economiei rău înţelese medicii nu mai participau la congresele mondiale de profil, când se refuzaseră toate abonamentele la revistele de medicină internaţionale, profesorii doctori români creau. Un remarcabil profesor de chirurgie, Dan Gavriliu de la Spitalul Universitar din Bucureşti, a inventat un procedeu chirurgical de construire a unui alt esofag în caz de cancer esofagian, de mare violenţă chiar în rândul bolilor oncologice. Excelentul chirurg a făcut o premieră mondială, modelând un alt esofag din partea superioară a stomacului, ridicată din abdomen în torace. Procedeul este folosit în toată lumea şi este prezent în toate tratatele mondiale drept tehnica chirurgicală pe esofag Gavriliu.