Investment grade, in sfarsit

Sunt necesare castiguri substantiale si sistematice de productivitate pentru a face fata aprecierii leului si nevoii de a investi in tehnologie si capitalul uman - pentru a avea o economie competitiva.
Focul luptei electorale a lasat relativ necomentat un eveniment: trecerea Romaniei, de catre agentia de rating Fitch, in categoria tarilor cu risc acceptabil pentru investitii. Este pentru prima data cand Romania primeste un astfel de calificativ si este de asteptat ca si celelalte doua mari agentii, Moody’s si Standard and Poor’s, sa faca la fel. Trebuie spus insa ca nota data de Fitch, BBB - este prima treapta din etajul superior al unei scari care merge de la CCC (tari falite) pana la AAA (tari cu risc neglijabil) si ca tarile post-comuniste care s-au alaturat Uniunii Europene la 1 mai 2004, la care se adauga Bulgaria, au primit acest calificativ, desi nu simultan, cu timp in urma.

Motivele care au indus Fitch la aceasta decizie sunt: scaderea inflatiei in ultimii ani, consolidarea rezervelor valutare ale BNR la peste 10 miliarde euro (peste 4 luni de import), un sistem bancar mult intarit, cresterea economica in anii din urma, exporturi in expansiune (chiar daca importurile au mers mai iute in ultimii doi ani), datorie externa mica (in jur de 30% din PIB); datorie externa pe termen scurt nepericuloasa, suita de privatizari, inclusiv in domeniul unor utilitati publice, care ar garanta retehnologizari si o disciplina financiara substantial ameliorata. Nu in ultimul rand este vorba de perspectiva intrarii Romaniei in Uniunea Europeana in 2007 (2008), care functioneaza ca o polita de asigurare pentru politici economice. Trecerea Romaniei la categoria "investment grade" (bun pentru investitii) era asteptata de piete. De ceva timp obligatiunile de stat ale Romaniei se tranzactionau la niveluri mici (sub 100 puncte de baza si in scadere sistematica) fata de LIBOR (London inter-bank offered rate/rata dobanzii pe piata monetara din Londra).

Eram la sesiunea BNR consacrata discutarii trecerii la Leul greu si anuntul facut de reprezentanta Reuters, referitor la decizia lui Fitch, a provocat aplauze printre bancheri. Ei, poate mai mult decat oricare alte persoane, stiu ce inseamna un asemenea moment pentru afacerile entitatilor pe care le reprezinta, pentru economia unei tari.

Romania, in pofida slabiciunilor pe care le are ca economie de piata in dezvoltare ("emerging market"/economie de piata functionala, dar nu suficient de competitiva), poate cunoaste o perioada fasta in anii ce vin daca cresterea economica va fi insotita de o inflatie scazuta si finantarea fara probleme a deficitelor externe. O astfel de evolutie poate avea loc daca disciplina financiara, in anasmblu, se va ameliora si daca castigurile de productivitate, in general, vor fi substantiale. Mai ales ultimul factor capata dimensiune proeminenta in conditiile in care deficitele externe au crescut sensibil in ultimii doi ani si se asteapta o apreciere considerabila a leului in perioada urmatoare. Flotarea libera (chiar daca nu completamente) a leului si trecerea la tintirea directa a inflatiei, in conditiile in care diferenta intre dobanzile interne si cele internationale este inca foarte mare, va accentua intrarile de capital in Romania, cel putin intr-o prima faza; capitalurilor atrase de forta de munca ieftina, de oportunitatile oferite de intrarea Romaniei in UE in 2007 (2008) li se alatura bani speculativi, intr-o proportie semnificativa. Efectul este ca numai intreprinderile ce pot compensa aprecierea leului prin castiguri mari de productivitate au sanse de a rezista concurentei. Aici, consider, se gaseste cheia raspunsului la ceea ce se va intampla cu economia romaneasca in urmatorii 2-3 ani. Spre deosebire de tari ale lumii (de pilda in Asia) care au mizat pe stabilitatea cursului in stimularea cresterii economice cu ajutorul exporturilor, combinatia de politici economice la noi si reguli ale admiterii in UE impun un alt context intreprinderilor autohtone. Acest context cere castiguri substantiale si sistematice de productivitate pentru a face fata aprecierii leului si nevoii de a investi mult in tehnologie si capitalul uman - pentru a avea o economie competitiva. Cat de posibil este aceasta ramane da vazut.

Daca intrarile de capital statornic si continuarea reformelor vor schimba fizionomia si fiziologia economiei romanesti, in sensul unor castiguri de productivitate remarcabile si imbunatatirea structurii productiei (beneficiind si de "relocalizarea industriala" ce are loc in Europa) vom avea parte de scenariul pozitiv. Daca insa, castigurile de productivitate vor fi insuficiente evolutia economiei nu va putea evita tensiuni si momente dificile, chiar dupa intrarea in Uniune. Grija guvernantilor, ca si a BNR, privind minimizarea conditiilor ce favorizeaza producerea scenariului nefavorabil nu are cum sa dispara.