Invitatie la panica

In fiecare zi ni se ofera cel putin un nou motiv de spaima, daca nu chiar de panica, viata pare sa fie din ce in ce mai incarcata de pericole, cel putin daca ne lasam in voia asaltului de informatii la care suntem supusi, cu sau fara voie. Cuvantul "panica", legat de numele zeului Pan, care se amuza speriind oamenii, cel putin in timpurile mitologice, dar care acum a mai imbatranit sau poate ca si-a gasit sfarsitul (cine ar putea uita versurile lui Lucian Blaga ?) a devenit un termen de psihiatrie (atacul de panica este un diagnostic foarte intrebuintat) si, evident, de sociologie.

In fictiune, una dintre cele mai reusite descrieri ale panicii ii apartine lui Lawrence Durrell (autorul nemuritorului "Cuartet din Alexandria"), care vorbeste despre o epidemie de Koro, undeva in Asia de Sud-Est. Boala Koro, mentionata in toate manualele de psihiatrie transculturala, apare la barbatii din regiunea pomenita si este caracterizata de o deluzie perceptuala, suferinzilor li se pare ca organul lor sexual se micsoreaza si se retrage in abdomen, de unde nu va mai iesi nicicand la lumina. Ei incearca sa previna aceasta disparitie legandu-se cu sfori sau cu sarme, folosind chiar carlige de rufe, ceea ce poate duce la necroza si, vai, amputarea organului. In cartea lui Durrell, "Nunquam", bietii oameni sunt salvati de un personaj remarcabil, contele Banubula, cu ajutorul unor amulete care contin cinci cuvinte, deloc magice. Riscurile de aparitie ale bolii la alte populatii sunt practic nule.

Sa nu ne grabim sa rasuflam usurati, chiar daca putem uita de amenintarea cu boala Koro. Expertii ne bombardeaza cu avertismente, unele legate de viitoarele mari epidemii, pandemii, cu un termen ceva mai corect si mult mai pretentios. Printre ele, riscul gripei provenite de la pasari, descrisa de unii specialisti drept o viitoare catastrofa mondiala. Sa incercam sa ne pastram calmul, in ultimii doi ani (2003-2005), ne asigura Organizatia Mondiala a Sanatatii, au fost raportate doar 108 cazuri de gripa aviara, dintre care 54 au dus la deces si asta in regiuni in care localnicii traiesc mult prea aproape de orataniile lor, cum ar fi, iar, sud-estul Asiei.

Alte spaime, SARS, boala vacii nebune (CJSE, pentru amatorii de precizie exagerata) nu au ajuns la nivelul de epidemie. De altfel, ultima epidemie serioasa (nu chiar o pandemie) a fost gripa Hong Kong din 1968-1969, si ea mult mai modesta decat marea gripa din 1918, declansata, sa nu uitam, dupa patru ani de razboi mondial, inainte de antibiotice, antivirale si sectii de terapie intensiva. Declaratiile pesimiste nu ajuta la nimic, nu avem dovezi privind riscurile reale de pandemie, un motiv mai putin de a intra in panica.

La fel si cu alte spaime moderne, sa zicem hipertensiunea arteriala si bolile cardiovasculare; daca e sa ne luam dupa criteriile de risc, peste jumatate din populatia care a depasit varsta de 24 de ani este afectata de acesti factori, ceea ce face termenul de "risc" cel putin discutabil. Ar fi bine sa ne ocupam mai intai de definirea corecta a riscului, tratamentelor si efectelor secundare nedorite, mai ales ca media de viata creste si nu ar fi cazul sa ne transformam intr-o gloata de ipohondri supramedicati.

Inca un exemplu, groaza de medicamentele care combat durerea, precum nu de mult scandalul Vioxx, medicamentul care ar favoriza atacurile de cord. Cercetarea omite faptul ca utilizatorii sunt oameni peste varsta medie, implicit cu risc mai mare de boli cardiovasculare, in realitate riscul la Vioxx este de 1/695, iar la un medicament considerat sigur, ibuprofen, 1/900. Vi se pare motiv de panica?

Suntem amenintati zi de zi cu toxicitatea substantelor din mediul inconjurator, dar uitam de faptul ca experientele pe animale contin doar date preliminare, asa cum uitam si de vechea prejudecata, ce e natural e bun, ce e sintetic e rau. Pastrati-va calmul, marea majoritate a substantelor toxice sunt naturale, nu sintetice. Poluare? Fara indoiala, dar si poluarea increderii in produse utile.

Si in fine, un subiect gras pentru amatorii de intrare in panica, telefonul celular, inevitabilul "mobil", acuzat de producerea de tumori, de tot felul de boli, dar mai ales de accidente de circulatie. Doar cateva date statistice: 8% dintre accidente sunt provocate de soferii neatenti, cauzele de neatentie fiind persoane din afara automobilului (29%), manipularea radioului din masina (11%), pasagerii (10%) si in fine telefonul celular (1,5%); cu totul si cu totul "mobilul" raspunde de 0,12% din accidente!

Sa eliminam instalatiile stereo, copiii plictisiti, pasagerii galagiosi?

Ridicol. Nu conduceti cu mobilul la ureche, cu o mana pe radio sau cu o harta rutiera pe genunchi. Si asa nu ne prea lipsesc interdictiile. Eu unul, promit sa nu intru in panica, chiar aveam pe vremuri un afis pe care scria: "Calmul este insusirea omului superior". Am ramas, poate, unicul medic din lume care nu are telefon celular si vreau sa gust din plin aceasta glorie indoielnica, la fel cum savuram acum multi ani faptul ca sunt cu siguranta singurul comentator de curse de automobile fara permis de conducere.