Ion Cristoiu: Isteria împotriva votului uninominal (II)

Noi însă credem că trebuie denunţată moda­litatea prin care se încearcă a se vârî pe gât românilor votul uninominal: crearea unei isterii naţionale fără nici o legătură cu democraţia.

Reaminteam în numărul anterior că ne-am numărat printre puţinii condeieri care am îndrăznit, în isteria uninominalului din 2007, să evidenţiem şi riscurile acestei formule de vot în premieră în România.

Pe lângă argumentul, mai larg, că electoratul nostru, partidele politice nu sunt pregătite pentru această schimbare radicală în formula de vot, noi am invocat şi felul aberant în care s-a promovat şi s-a impus votul uninominal. Pornită dintr-una din numeroasele rătăciri ale lui Traian Băsescu, efect direct al hachiţei de moment, campania pentru votul uninominal s-a transformat într-o campanie propagandistică, amintind de iureşurile bolşevice în chestiunea luptei de clasă. Iată ce notam în hotarele unui editorial din septembrie 2007, semnificativ intitulat Isteria votului uninominal:

"Cum e privit însă votul uninominal în România zilelor noastre?
Un excepţional răspuns l-am găsit pe site-ul BBC sub semnătura lui Petru Clej:
"Politicieni, ziarişti, analişti şi, după exemplul lor, oamenii de rând s-au declarat adepţii «votului uninominal».

Unii, o minoritate, ştiu despre ce este vorba. Alţii, ceva mai mulţi, ştiu vag, iar cei mai mulţi nu ştiu, de fapt, mai nimic ce este «scrutinul uninominal».

Fiind însă o modă, prezentat ca un panaceu universal al democraţiei româneşti, «votul uninominal» a fost îmbrăţişat cu aparent entuziasm, real sau fals nu putem şti, de majoritatea societăţii româneşti".

Comentariul de la BBC îşi propune să pună sub semnul îndoielii aserţiunea, de mare răspândire în prezent, că prin votul uninominal "votăm omul, nu partidul".

Noi însă credem că trebuie denunţată modalitatea prin care se încearcă a se vârî pe gât românilor votul uninominal: crearea unei isterii naţionale fără nici o legătură cu democraţia. Astfel, atât asu­marea răspunderii, cât şi Referendumul, amândouă şmecherii de eludare a dezbaterii parlamentare şi de presă, im­pun votul uninominal fără ca simplul cetă­ţean să fie în cunoştinţă de cauză.

Se im­pune o astfel de denunţare, deoarece isteria votului uninominal nu e prima de acest fel din istoria noastră postdecembristă.

Rând pe rând, clasa politică, presa, po­pulaţia au "îmbrăţişat cu entuziasm" o idee, o măsură, o propunere înfăţişată ca un panaceu universal: desfiinţarea CAR-urilor, privatizarea, restructurarea, investiţiile străine, venirea CDR la guvernare, anticorupţia, retrocedarea.

După ce-au devenit realităţi aceste teze la modă şi-au evidenţiat slăbiciunile.
Toate născute din faptul că n-au fost supuse unei discuţii pro şi contra, că n-au fost cântărite îndeajuns, dar mai ales că au fost vârâte pe gât poporului ca soluţii miraculoase.

Se impune o denunţare a transformării unei măsuri într-un slogan ce trebuie doar aplaudat, deoarece, aşa cum s-a vă­zut şi în cazul privatizării cu orice preţ, în orice moment "un club de aventurieri", vorba lui Arghezi, poate crea la iuţeală o is­terie naţională în jurul unui slogan pentru a-şi putea rezolva interesele obscure.

Ce spuneam în esenţă?
Că votul uninominal trebuie adus în faţa românilor ca o soluţie având atât părţi bune, cât şi părţi proaste. Ca urmare a dezbaterii contradictorii, opinia publică ar fi putut opta în cunoştinţă de cauză. Începând cu Traian Băsescu şi terminând cu liderii aşa-zisei societăţi civile, votul uninominal a fost prezentat drept o soluţie miraculoasă la toate problemele cu care se confruntă societatea noastră. Când unii jurnalişti şi politicieni au încercat să reliefeze şi as­pec­tele sale negative, în locul unei replici argumentate au fost preferate etiche­tă­rile de tip bolşevic. Traşi pe sfoară, ro­mânii au început să ceară votul uninominal fără a şti măcar în ce constă aceasta.

După adoptarea legii în Parlament, când s-a trecut la aplicarea ei în practică s-a descoperit deodată că votul uninominal are şi aspecte negative. Şi pentru că aceste aspecte negative afectează îndeosebi partidul prezidenţial – PD-L, valeţii Cotrocenilor din presă şi din societatea civilă au declanşat o campanie împotriva votului uninominal. Cu aceleaşi mijloace de propagandă bolşevică folosite şi în campania pentru intro­ducerea votului uninominal.

Ca şi în 2007, s-a creat o isterie. De data asta, o isterie împotriva votului uninominal.
Şi acum, cred, pentru sănătatea democraţiei noastre, s-ar impune crearea unui climat favorabil şi expunerea pozi­ţiilor în favoarea votului uninominal.