Excluzând posibilitatea ca Traian Băsescu şi PD-L să creadă în blocarea votului uninominal în Justiţie se întrevede un posibil motiv al sprijinirii PRM de Traian Băsescu şi PD-L: Intenţia de a scoate PRM din joc.
PRM a anunţat luni, 29 septembrie 2008, că a înaintat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti şi a cerut devansarea pentru luna decembrie a termenului de judecare a contestaţiei la Hotărârea de guvern 802/2008. Repet ceea ce am spus şi într-un editorial anterior. O decizie favorabilă PRM echivalează cu anularea votului uninominal şi, mult mai important, cu amânarea alegerilor. În aceste condiţii, cele două instanţe – Înalta Curte şi Curtea de Apel Bucureşti – sunt chemate să se pronunţe într-o chestiune ce depăşeşte cadrele unui conflict juridic. Poate că în alte circumstanţe cele două instanţe şi-ar putea permite să judece fără a ţine cont de efectele deciziei lor într-un plan mai larg decât cel al juridicului.
În cazul acţiunilor PRM, cele două instanţe nu-şi pot permite să nu ia în calcul responsabilitatea enormă ce le-ar reveni dacă ar decide în favoarea PRM.
Cea de a bulversa întreaga scenă politică a ţării şi de a da un semnal ce ar putea fi primit prost în străinătate, unde, din motive mai mult sau mai puţin corecte, PRM e tratat ca o formaţiune extremistă. Parcă şi vedem presa occidentală scriind că în România PRM a reuşit să blocheze "reformarea clasei politice", dacă nu chiar şi "democratizarea ţării".
Fiind aproape sigur că alegerile se vor ţine la 30 noiembrie 2008 şi pe formula uninominalului, mă aşteptam ca, după decizia Curţii de Apel, PRM să renunţe la recurs şi la acţiunea de contestare, anunţând că se pregăteşte pentru uninominal. Există în ţară şi în străinătate forţe cu interes în scoaterea din joc a PRM. Dacă PRM nu-şi desemnează candidaţii la colegii, aşteptând o decizie judecătorească, s-ar putea ca formaţiunea să cadă în capcana întinsă de aceste forţe.
S-a comentat mult pe seama poziţiei adoptate de Traian Băsescu şi de PD-L faţă de contestaţia depusă de PRM. În tăria cu care acţiunea PRM a fost declarată îndreptăţită s-a văzut un soi de troc ascuns al preşedintelui şi al PD-L cu PRM pentru blocarea uninominalului. Ceva în genul scoaterii castanelor din foc cu mâna lui C.V. Tudor. Noi nu credem că Traian Băsescu şi liderii PD-L sunt atât de naivi, încât să nu-şi dea seama că întoarcerea la votul pe listă ar fi un dezastru în primul rând pentru preşedinte şi pentru formaţiunea sa. Electoratul cel mai scârbit de clasa politică şi decis să nu meargă la vot ar fi tocmai electoratul PD-L. Câştigat ar fi PSD, al cărui electorat va ieşi la vot şi dacă uninominalul va pica. Excluzând posibilitatea ca Traian Băsescu şi PD-L să creadă în blocarea votului uninominal în Justiţie, se întrevede un posibil motiv al sprijinirii PRM de Traian Băsescu şi PD-L: Intenţia de a scoate PRM din joc.
În condiţiile unei poziţionări a PNL pe partea de centru-dreapta a scenei noastre politice şi a PSD pe partea de centru-stânga, PD-L-ului îi rămâne să ia voturile din partea dreaptă a eşicherului politic. Asta înseamnă însă voturile PRM. Pentru aceasta, PRM trebuie să nu participe la scrutinul cu vot uninominal. Ceea ce e posibil – repetăm – dacă PRM aşteaptă decizia în instanţă. Dacă PRM nu participă la scrutin – fie motivând că refuză uninominalul, fie pentru că nu mai are timp să-şi desemneze candidaţii – voturile PRM merg la PD-L. Şi de aici se întrevede adevărul că Traian Băsescu şi PD-L pariază pe scrutinul uninominal. Scrutinul pe liste ar aduce PRM în Parlament. Voturile PRM n-ar mai merge la PD-L. Ipoteza unei capcane întinse de Traian Băsescu şi PD-L ar trebui luată în calcul de Corneliu Vadim Tudor.
Jocuri politice pe seama uninominalului fac şi celelalte două partide: PSD şi PNL. Denunţând o posibilă intenţie a
PD-L de a bloca uninominalul prin intermediul PRM, cele două formaţiuni n-au decât de câştigat din compromiterea PD-L. Să nu fi sesizat PD-L şi Traian Băsescu această manevră? Dacă da, de ce nu sunt mult mai categorici împotriva acţiunii PRM?
Dintre cele două formaţiuni – PSD şi PNL – cel mai câştigat din acest joc politic rămâne PNL. Dacă, Doamne fereşte!, ne vom întoarce la votul pe liste, acuzaţia PD-L că guvernul a emis o hotărâre dinadins ilegală nu va avea nici o eficienţă. Prin Guvern, PNL se va zbate până în ultimul moment să arate electoratului că nu el, ci PD-L a blocat uninominalul. Ca să convingă electoratul că Guvernul a dat dinadins o hotărâre ilegală, PD-L şi Traian Băsescu se vor vedea obligaţi să se piardă în amănunte juridice. Toate nu fac însă doi bani faţă de declaraţiile publice şi de deciziile Guvernului. Dacă vom avea vot uninominal, PNL-ului îi va fi destul de uşor să convingă că numai datorită zbaterii lui a fost salvat uninominalul. Din acest joc politic pe seama uninominalului, două formaţiuni se anunţă perdante: PRM şi PD-L. Nu e însă prea târziu ca acestea să îndrepte lucrurile. PRM renunţând la acţiunea în justiţie şi procedând rapid la desemnarea candidaţilor.
PD-L, pronunţându-se mult mai ferm pentru votul uninominal, inclusiv precizând că, deşi justiţia e independentă, o chestiune de interes naţional precum formula de vot nu poate fi tranşată de nici o instanţă.
Citește pe Antena3.ro