Ion Iliescu, moartea moţiunii

Luni, moţiunea era gata. Existau patru exemplare la preşedintele partidului. Toată conducerea o aprobase in Comitetul Naţional Executiv. Aşteptarea media şi a clasei politice era foarte mare. După intervenţia violentă a preşedintelui de onoare, Geoană a greşit şi a cedat.

Lecţia moţiunii este ultima şansă pentru actuala conducere a PSD. Cănd credeam că acest partid se reformează, crocodilii au ieşit din măl. Mircea Geoană trebuie să inţeleagă măcar acum, in al 12-lea ceas, că diplomaţia este o excepţie in politică, nu o regulă. Cu stilul actual, el pierde serios aderenţă. Liderii judeţeni şi cei din conducerea centrală incă mai aşteaptă un semn că liderul lor e bărbat. Că nu se intimidează, că nu mai cedează unor presiuni din partea maeştrilor in ape tulburi. Cel mai fericit lucru ar fi să-i consulte in prealabil, pentru a le obţine girul. Sunt totuşi oamenii care au condus PSD 15 ani. Decizia rămăne a lui, linia partidului la fel, dar experienţa şi greutatea unora nu pot fi ignorate. Inţelept este să-i ai de partea ta, nu duşmani. Lipsa de bărbăţie, intoarcerea cuvăntului dat, amănările repetate ale unor proiecte - toate sunt semne ale slăbiciunii lui Geoană.


E foarte clar că acest partid-mamut nu e uşor de condus. De la personaje cu profil PRM, ca Eugen Nicolicea, pănă la politicieni cu viziune europeană, precum Cristian Diaconescu, PSD are in el toată fauna politică. Suficienţi şerpi, vulpi bătrăne cu duiumul, elefanţi offshore. Chiar şi dinozaurii ce păreau impăiaţi incă mai scot căte o flacără la prănz. Â


Geoană este poate lipsit de experienţă. Nu e uns cu alifiile de la farmacia CC al PCR. Poate nu ştie incă să joace strategic. Defectele lui Geoană sunt insă incomparabil mai mici faţă de calităţi. Este un lider modern, de tip european. Atăta democraţie căt este acum in PSD nu a fost niciodată, de la inceputurile acestui partid. Poate chiar prea multă uneori...


Corupţia, prezenţa politicienilor educaţi la şcoala comunistă, jocul la şapte capete şi alte probleme grave nu pot fi reproşate lui Geoană. Cei mai mulţi dintre cei care judecă actuala conducere uită imaginea catastrofală ce a dominat ani de-a răndul in PSD. Acum sunt probleme, dar de cu totul altă natură. Ani buni, acest partid, fie că s-a numit FDSN, PDSR sau PSD nu ne-a obişnuit cu prea multă democraţie şi transparenţă. Alte reguli au guvernat această structură specială. Poate de aici fricţiunile. Se schimbă principiile şi stilul de conducere. Era de aşteptat ca atunci cănd va deveni un partid european, PSD să tremure din temelii.


Prin acest gen de cutremure provocate de alţii a trecut şi Adrian Năstase cănd era preşedintele partidului. Ca şi acum, cauza era tot Ion Iliescu. Creatorul partidului nu concepe că altcineva ar putea conduce, in afară de el. De aici afirmaţia că va ieşi din politică doar cu picioarele inainte. Şi criza de nervi in momentul in care a fost schimbat din funcţie.


Om politic experimentat, lider exersat şi răbdător, Ion Iliescu este insă intr-o pasă proastă de ceva timp. In ultimii ani, greşeli majore i-au ştirbit prestigiul. Refuzul incăpăţănat şi de prost augur al alegerilor anticipate in 2003, prin care PSD putea să valorifice la maximum reformele Guvernului Năstase, mai apoi intrarea in NATO şi UE. Graţierea lui Miron Cozma, simbol al violenţelor minereşti din 1990, 1991 şi 1999.


Acum, violenţa pe care o arată impotriva moţiunii de cenzură e suspectă. Ar fi trebuit să incurajeze un gest clar şi binevenit, de opoziţie. După atăta bălmăjeală şi incoerenţă, a venit in sfărşit un gest politic fără echivoc. De ce se teme Ion Iliescu? Ce resort il impinge de la spate să facă acest gest sinucigaş pentru propriul partid? Luni, moţiunea era gata. Existau patru exemplare la preşedintele partidului. Toată conducerea o aprobase in Comitetul Naţional Executiv. Aşteptarea media şi a clasei politice era foarte mare. După intervenţia violentă a preşedintelui de onoare, Geoană a greşit şi a cedat. A venit amănarea. Catastrofală din punct de vedere al imaginii, probabil nefastă pentru procentele PSD. Totul din cauza lui Ion Iliescu. Orgoliu nemăsurat sau un plan cu bătaie mai lungă? Dacă il lucrează Iliescu pe Geoană, e dispus la sacrificarea partidul doar pentru a arăta că nu se poate fără el? Diversiunea omorării din faşă a relansării PSD in prim planul politicii are motivaţii incă ascunse. Şi orice s-ar spune, Iliescu e moartea moţiunii. Tot aşa cum o femeie cu păr pe picioare e moartea pasiunii.


Problema PSD nu este Geoană. E Ion Iliescu. Prin aceste incercări grele a trecut şi Adrian Năstase, cănd a incercat şi el reformarea partidului. S-a descurcat mai bine, dar tot a păţit-o.


A căta oară constatăm in istorie că marile probleme apar cănd oamenii politici nu mai au simţul măsurii? Cănd nu se retrag la timp şi cară după ei, in senectute, propria creaţie?


Viziunea faraonică a lui Ion Iliescu despre politică apare incă o dată, la momentele esenţiale. Cănd va fi dus spre piramide cu alai de bocitoare, vom constata că faraonul a lăsat cu limbă de moarte să fie ingropat lăngă el şi partidul. Incă viu.