Istoria ca telenovela - O calatorie sinucigasa (III)

In plina criza provocata de evenimentele de la Timisoara din 18 decembrie 1989 Nicolae Ceausescu decide sa plece in Iran. Istoricii prabusirii sale sunt de acord ca a fost unul dintre gesturile sinucigase ale fostului Conducator. A fost o vizita normala. Marturiile celor care l-au insotit evidentiaza insa si unele ciudatenii. Ca de exemplu, cele despre care vorbeste Ion Stoian, membru al CPEx si Ministru de Externe in Declaratia la Ancheta penala din 16 februarie 1990.

O NOUA DISCUTIE. La 20 decembrie 1989, dimineata, inaintea ultimei runde de convorbiri, are loc o noua discutie cu Nicolae Ceausescu: "Inainte de a pleca la convorbiri l-am intilnit pe Ceausescu la vila in care era cazat, i-am relatat ca documentele sint gata. Ion Radu i-a prezentat problemele ce le-a solutionat sau cu care s-a cazut de acord. A urmat o scurta plimbare de circa 15 minute, in care ambasadorul i-a prezentat alte probleme ale rela-tiilor bilaterale, greutati cu care se confrunta ambasada, lipsa la post a unui numar mare de diplomati sau functionari prevazuti in schema. Ceausescu asculta, dar parea totusi foarte absent". Singurul semn al unei posibile preocupari fata de criza din tara ramane din Declaratie aceasta precizare: "asculta, dar parea totusi foarte absent". Mai mult ca sigur, Ceausescu tinea legatura cu Bucurestii. Aflase despre evolutia evenimentelor de la Timisoara? Greu de raspuns. Oricum, ceva-ceva era in sufletul lui. Altfel cum s-ar explica un alt moment din avion? "Dupa decolare, N. Ceausescu m-a chemat, impreuna cu Ion Radu si C. Mitea, in spatiul care era rezervat lui si ne-a invitat sa mincam. Masa a fost foarte scurta, maximum 20 de minute, dupa care ne-a spus ca se retrage, ceea ce a insemnat ca trebuie sa plecam. In timpul mesei nu am discutat aproape nimic, s-au schimbat citeva fraze despre vizita si despre prevederile in domeniul cooperarii intre cele doua tari. Atmosfera era glaciala."

DEZVALUIRI. Pana la urma, trecand peste unele amanunte, vizita in Iran nu se deosebeste radical de vizitele externe in vremuri normale. Daca n-ar fi ceva despre care aflam dintr-un document mai putin cunoscut. Titlul birocratic suna asa: "Declaratia fostului viceprim-ministru Ion Radu, data in prezenta generalului maior Matei Niculae, locotenentului-colonel Stelian Vasile si maiorului Rat Constantin, la Spitalul Militar Central, in ziua de 25 decembrie 1989, in urma tentativei de sinucidere". Afland ca va fi arestat, Ion Radu se arunca pe fereastra biroului sau din cladirea aflata pe Calea Victoriei. Declaratia se asaza undeva la mijloc, intre febrilitate si declin. Dezvaluirile sunt insa interesante. Printre ele si aceasta: "Cind ne intorceam din Iran, mai erau vreo 20 minute pina sa trecem frontiera si Niculcioiu, care statea linga mine, intr-un colt al avionului, mi-a spus ca o sa vad ca vor veni avioane care o sa ne escorteze pentru securitate. Eu n-am crezut, dar el mi-a spus ca a fost ideea lui Nicu. Cind ma uit, vad cu adevarat un avion in stinga noastra, doua in dreapta si unul care patrula, dupa care au disparut cind ne apropiam de aterizarea la Otopeni".

La ancheta, Ion Stoian cata a dovedi c-a fost total strain de represiunea de la Timisoara. Nu intamplator el insista pe ipostaza unui om care era tinut deoparte de stirile venite de la Bucuresti: "Am fost surprins ca in timpul cit am fost la Teheran nu am primit de la Bucuresti nici un fel de stiri cu exceptia unei scurte telegrame semnata de Aurel Duma care cuprindea evenimente internationale nesemnificative. Am intrebat pe M. Harjeu, pe ceilalti insotitori, daca nu avem ceva stiri din Bucuresti. Mi s-a raspuns invariabil «nu avem nimic pentru dvs.»." Nu am primit nici un fel de stire din partea agentiei romane de presa."

E tactica aleasa, la Ancheta si la Proces, de catre toti membrii CPEx: vinovat e Mortul! Totusi, comportamentul lui Nicolae Ceausescu e credibil. Intuia ca deciziile si informatiile nu trebuie sa fie impartasite la prea multi. Tocmai de aceea, ar fi fost important chiar ca el, Conducatorul, sa nu lipseasca din tara doua zile si doua nopti.

LUMEA PRIN CARE TREC

Bolintineanu si Romania Alexandru Ioan Cuza decide organizarea unei tabere militare la Floresti. Primul asezamant din Istoria Principatelor care reuneste moldoveni si munteni. Dimitrie Bolintineanu (foto) se arata uluit in Viata lui Cuza Voda ca "se gasira oameni care turbasera de minie in fata cu aceste manifestari militare". Scriitorul incepe prin a identifica lumea care "vazu cu ochi rai aceste manifestatii". Era - noteaza el magistral - "acea lume care credea patria proprietatea strainilor data lor in arenda". Vine la rand meditatia. Tulburatoare prin adevarurile dezgolite: "Este de insemnat acest fenomen la Romani, aceia care s-au nascut si au crescut leganati de miinile armatelor de ocupatie: simpatie pentru strainii care vor sa ne zdrobeasca! Astfel, nu fara cuvint, un autor francez zicea in timpul razboiului Crimeii, cind Rusii fura siliti a evacua Tarile Romane: Rusii se intorc din Principate, dar avant-garda lor ramine sub numele de Romani. Aceasta avant-garda era cind Rusa, cind Austriaca, cind Turca, cind Franceza, dar niciodata Romana. Cinismul ei facea sa se indigneze insusi strainul. « - Voi face tot pentru a servi Turcia si Rusia», zicea in anul 1848, in cort, la Cotroceni in tabara turceasca Caimacanul roman numit de Poarta. - «Sa nu faci nimic pentru Rusia si Turcia», raspunde Fuad Efendi, «sa faci pentru tara ta»".

BARFE

Plecaciuni gazetaresti Potrivit unei notite aparute in Curierul financiar din 7 iunie 1885, Societatea presei organizeaza o Loterie a presei. Notita intitulata Loteria Presei da seama, prin ziarul lui Mina Minovici (foto), fauritorul organizatiei, de acceptarea de catre Comisiunea prevazuta de regulamentul loteriilor a cererii Societatii Presei. Nu stiu daca se putea vorbi la ora respectiva de o presa independenta. De o presa smerita insa sigur se putea vorbi. "Trebuie sa aratam aci, ca, in asta imprejurare, atit delegatul Parchetului, d. procuror Culoglu, cit si delegatii Primariei si ai Prefecturei Politiei Capitalei, d-nii Danescu si Alexandru Lahovari, patrunsi de scopul inalt la care tinde Loteria Presei, pe linga cele ce ordona legea, au desfasurat o deosebita buna-vointa, pe care Presa nu trebuie s-o scape din vedere (...)". Aprobarea cererii si inaintarea Raportului sunt doar un pas pe drumul catre Loteria propriu-zisa. Urmeaza desfasurarea propriu-zisa. Dat fiind ca si aici e nevoie de un favor, notita se deda la lustruirea altui politician al vremii: George Gr. Cantacuzino, zis Nababul, stilp al armatei Conservatoare: "Pentru executarea acestei loterii s-a constituit un comitet executiv sub presedintia dlui George Gr. Cantacuzino, unul din barbatii distinsi ai tarei, care, inspirat de cele mai drepte cugetari in favoarea jurnalismului din Romania, a imbratisat cu caldura opera loteriei Presei, si s-a pus in capul ei, cu inima si cu inteligenta omului care lupta pentru un scop inalt si nobil".

SECOLUL XXI

25 IULIE 1959. Eveniment senzational la Moscova: se deschide Expozitia Nationala Americana, in prezenta vicepresedintelui Richard Nixon. Vizitand expozitia, Nichita Serghievici Hrusciov bea un pahar de pepsi intr-o bucatarie americana, sub privirile lui Nixon.

NIMIC NOU SUB SOARE

7 NOIEMBRIE 1954. 7 noiembrie, zisa si Zi a Marii Revolutii din Octombrie, e intampinata cum se cuvine de propaganda comunista din Romania. Printre altele, se tipareste si se difuzeaza un Afis care se straduieste sa dovedeasca prietenia dintre poporul roman si cel sovietic. Asa cum se vede, o romanca (muncitoare, s-ar putea altfel?!) saruta o rusoaica, sora mai mare, cum i se spune. O sora destul de rezervata!