Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există actori români fără de care greu se rosteşte expresia „filmul românesc”. Sebastian Papaiani este mai mult decât o literă din sintagma „filmul românesc”, este o silabă zdravănă din viaţa filmului românesc. Se afla în fruntea distribuţiilor celor mai multe filme româneşti care au dăinuit. Şi astăzi sunt cerute pe micul ecran şi fac audienţă, atât seria „B.D”, cât şi filmele cu comisari. Sebas-tian Papaiani a jucat ferme-cător rolul flăcăului legendă, isteţ şi cu haz, descurcăreţ şi săritor să ajute pe oricine era în impas, în mintea noastră acum Păcală este Papaiani. Cinematografia a devenit o componentă a sângelui lui Papaiani, este o parte din răsuflarea lui, este unul din tic-tac-urile inimii lui. Filma şi acum la 79 de ani, când nu s-a simţit bine, şi medicii l-au internat pentru a rezolva un accident vascular. Era suficient să rostească în maniera lui inconfundabilă câteva cuvinte şi să le însoţească de acel surâs de om bun, surâs şmecheros, doldora de haz şi atrăgea mai mult decât simpatia oamenilor, atrăgea iubirea lor. S-a ataşat de el şi câinele-lup, câinele poliţist din „B.D.”, venise cu dresorul lui la prima filmare şi Papaiani l-a botezat pe loc, “căţelule, eu sunt plutonierul Căpşu-nă, tu eşti colegul meu cu coadă, eşti câinele Costel”. Câinele, cam rău de felul lui, asta-i era şi sarcina, că era câine cu grad de sergent la miliţie, a lătrat prietenos din prima şi s-a gudurat pe lângă camara-dul Papaiani din seria „B.D.”. Îl recompensa Papaiani la fiecare filmare cu ficat proaspăt adus în buzunarul căptuşit cu o pungă de plastic. L-a îndră-git căţelul şi asculta mai mult de el, îl cam uitase pe dresor, spre invidia acestu-ia. Îl preţuia teribil şi Sergiu Nicolaescu, povestea că se întârziau filmările deoarece Papaiani era asediat de oameni să le dea autografe şi el nu refuza pe nimeni. Dragostea noastră, a mili-oane de români, să-i fie medicament şi să învingă necazul de sănătate.
Citește pe Antena3.ro
