Jocuri politice ?

Amuşinând mirosul de voturi, liberalul Crin Antonescu s-a zborşit la pâlcul de mineri rămas deunăzi  să viziteze  pe îndelete  “galeria turistică” de la Roşia Montană. Nu prin greva foamei se rezolvă  revendicările  fel de fel ale unuia  sau altuia, dialog, nu presiune ! Astfel i-a mustrat de la Bucureşti, ferm şi categoric, prezidenţiabilul, mai sensibil la numărul celor care se împotrivesc otrăvirii  cu cianură decât al susţinătorilor proiectului. Îngenuncheat de loviturile “colegului în serviciul public”, dar şi de propriile slăbiciuni, premierul s-a scuturat  iute şi a luat drumul Apusenilor. Duminică, pe seară, să prindă televiziunile în rating  maxim şi să i-o ia înainte ăluia de la Cotroceni. Care ins se afla, întâmplător,  desigur, pe la Ţebea, la o palincă şi un ţap de bere cu fârtaţii de partid. Şi-aşa, de oftică, s-a pus Preasuspendatul pe-o baie de mulţime cu strigături şi înjurături de s-a suit pe masă. Iar când  adversarii îl suduiau şi-l îmbiau la demisie, el îl “felicita în gând” pe “şmecherul” Victoraş. Ca-n orice scenetă de manipulare, sfârşitul acţiunii   este previzibil. Greviştii, 33 la număr, au  scos scăfârlia din subteran, înduplecaţi de şeful cabinetului şi s-au îngrămădit în faţa camerelor de filmat. Pupături, îmbrăţişări, dar mai cu fereală, să nu le fie şifonate salopetele cam noi pentru  o săptămână de tăvăleală prin măruntaiele pământului. ĂL dintâi  dintre miniştri  era tot numai un zâmbet, însă o dată s-a încruntat şi parcă s-a întunecat în jur. O să  vi-i aduc  pe parlamentarii  din comisia  mixtă aici, în abataj, să discutaţi  cu ei, să vă cunoască păsurile şi apoi decidem, s-a îmbăţoşat  la naţie recuperatorul  de suflete aproape  pierdute. Ce mai suceală, după douăzeci de ani, senatorii şi deputaţii vor porni în  asalt spre  mine, s-a întors lumea cu fundu-n sus ! Atât i-a trebuit  pricinosului din Deal, gelos pe succesul de casă al “pisicuţului”. “Un joc politic”, a şuierat printre dinţi individul supărat pe toţi. I se şterpelise ciolanul din farfuria cu fasole electorală  şi nu se putea abţine, îl rodea la lingurică. Dar o să vadă duşmanii  ce-i cântă  prohodul cum o să adune el  pe străzi sute de mii de protestatari, ho, că  încă n-a scăpat  din mână hăţurile şaretei cu tricolor ! Din cerdacul palatului ne-a mai zis ceva şi  despre statul de drept, icoana la care, chipurile,  se roagă zi şi noapte. La urmă le-a dictat jujilor de la Curtea Constituţională hotărârea de respingere a legii cu pricina, cu vreo şapte capete de neconstituţionalitate. Deh, s-a deşteptat între  timp, nu mai e un ignorant ca pe vremea lui Iliescu, inginerul a devenit  jurist şi d-aia se bagă în  seamă.  Are păreri juridice, opinii savante. A, să nu uit, Ilegitimul nu s-a lăsat până nu ne-a spus că e un element neutru în tabelul chimic  al aurului. Asta ca să ciugulească voturi şi dintr-o parte şi  din alta, imparţial ca fiecare român preocupat de soarta Mişcării Populare. Niciun  picior de parlamentar nu va călca la Roşia Montană, a sărit  ca ars preşedintele Senatului, lucrările comisiei se desfăşoară la Casa Poporului, nu altundeva ! Noi nu-l susţinem cu forţa pe Antonescu la Cotroceni,  dacă nu vrea !, l-a înţepat într-o doară copartenerul pesedist, la mişto, să priceapă preopinentul.
Se pare că toamna abia ivită  nu vădeşte  semne promiţătoare, parcă a intrat  strechea în primii  trei oameni în stat. Au ajuns să se certe ca nişte  puştani teribilişti, atinşi de sfoiagul politic. Ei îl numesc joc politic, dar  mă tem că seamănă mai mult  cu o reglare de conturi, cu o răfuială ordinară şi periculoasă  pe cadavrul  intrat în putrefacţie  al României.