Amuşinând mirosul de voturi, liberalul Crin Antonescu s-a zborşit la pâlcul de mineri rămas deunăzi să viziteze pe îndelete “galeria turistică” de la Roşia Montană. Nu prin greva foamei se rezolvă revendicările fel de fel ale unuia sau altuia, dialog, nu presiune ! Astfel i-a mustrat de la Bucureşti, ferm şi categoric, prezidenţiabilul, mai sensibil la numărul celor care se împotrivesc otrăvirii cu cianură decât al susţinătorilor proiectului. Îngenuncheat de loviturile “colegului în serviciul public”, dar şi de propriile slăbiciuni, premierul s-a scuturat iute şi a luat drumul Apusenilor. Duminică, pe seară, să prindă televiziunile în rating maxim şi să i-o ia înainte ăluia de la Cotroceni. Care ins se afla, întâmplător, desigur, pe la Ţebea, la o palincă şi un ţap de bere cu fârtaţii de partid. Şi-aşa, de oftică, s-a pus Preasuspendatul pe-o baie de mulţime cu strigături şi înjurături de s-a suit pe masă. Iar când adversarii îl suduiau şi-l îmbiau la demisie, el îl “felicita în gând” pe “şmecherul” Victoraş. Ca-n orice scenetă de manipulare, sfârşitul acţiunii este previzibil. Greviştii, 33 la număr, au scos scăfârlia din subteran, înduplecaţi de şeful cabinetului şi s-au îngrămădit în faţa camerelor de filmat. Pupături, îmbrăţişări, dar mai cu fereală, să nu le fie şifonate salopetele cam noi pentru o săptămână de tăvăleală prin măruntaiele pământului. ĂL dintâi dintre miniştri era tot numai un zâmbet, însă o dată s-a încruntat şi parcă s-a întunecat în jur. O să vi-i aduc pe parlamentarii din comisia mixtă aici, în abataj, să discutaţi cu ei, să vă cunoască păsurile şi apoi decidem, s-a îmbăţoşat la naţie recuperatorul de suflete aproape pierdute. Ce mai suceală, după douăzeci de ani, senatorii şi deputaţii vor porni în asalt spre mine, s-a întors lumea cu fundu-n sus ! Atât i-a trebuit pricinosului din Deal, gelos pe succesul de casă al “pisicuţului”. “Un joc politic”, a şuierat printre dinţi individul supărat pe toţi. I se şterpelise ciolanul din farfuria cu fasole electorală şi nu se putea abţine, îl rodea la lingurică. Dar o să vadă duşmanii ce-i cântă prohodul cum o să adune el pe străzi sute de mii de protestatari, ho, că încă n-a scăpat din mână hăţurile şaretei cu tricolor ! Din cerdacul palatului ne-a mai zis ceva şi despre statul de drept, icoana la care, chipurile, se roagă zi şi noapte. La urmă le-a dictat jujilor de la Curtea Constituţională hotărârea de respingere a legii cu pricina, cu vreo şapte capete de neconstituţionalitate. Deh, s-a deşteptat între timp, nu mai e un ignorant ca pe vremea lui Iliescu, inginerul a devenit jurist şi d-aia se bagă în seamă. Are păreri juridice, opinii savante. A, să nu uit, Ilegitimul nu s-a lăsat până nu ne-a spus că e un element neutru în tabelul chimic al aurului. Asta ca să ciugulească voturi şi dintr-o parte şi din alta, imparţial ca fiecare român preocupat de soarta Mişcării Populare. Niciun picior de parlamentar nu va călca la Roşia Montană, a sărit ca ars preşedintele Senatului, lucrările comisiei se desfăşoară la Casa Poporului, nu altundeva ! Noi nu-l susţinem cu forţa pe Antonescu la Cotroceni, dacă nu vrea !, l-a înţepat într-o doară copartenerul pesedist, la mişto, să priceapă preopinentul.
Se pare că toamna abia ivită nu vădeşte semne promiţătoare, parcă a intrat strechea în primii trei oameni în stat. Au ajuns să se certe ca nişte puştani teribilişti, atinşi de sfoiagul politic. Ei îl numesc joc politic, dar mă tem că seamănă mai mult cu o reglare de conturi, cu o răfuială ordinară şi periculoasă pe cadavrul intrat în putrefacţie al României.