Yang Yu este o tanara de 21 de ani, din China. A lucrat intr-o fabrica de jucarii. Ii era foame, muncea pana la epuizare, banii nu-i ajungeau niciodata. Nu avea voie sa stea de vorba cu cei din jurul sau, nu avea voie sa ia pauze, ramanea peste program, obligatoriu. Locuia in caminele fabricii, in conditii mizere, sobolanii fiindu-i tovarasi. Mama ei lucreaza cam in aceleasi conditii intr-o fabrica de electronice. Yang Yu nu a putut cumpara niciodata vreo jucarie pe care a asamblat-o ea.
Nici din fabrica, nici din vreun magazin din oras. Pentru cat castiga ea era prea scumpa. Singura jucarie pe care a avut-o vreodata, toata copilaria ei, a fost o mica broscuta. Atat i-a putut cumpara mama ei. Acum, Yang Yu umbla prin Europa si povesteste celor care vor sa cumpere jucarii pentru copiii lor cata tristete ascunde, de fapt, un ursulet sau un catelus din plus, o masinuta sau o papusica. Sunt jucarii facute cu multe lacrimi si cu multa durere. Singurul vis al lui Yang Yu este sa nu mai planga de foame. Oare cate milioane de copii, de tineri, de batrani au astazi acelasi vis?
Nu jucarii, nu haine. Doar sa nu mai fie torturati (macar) de foame.
Craciun fericit!