Dacă ar fi să amintim doar ţipetele disperate cu care se spărgeau timpanele celor de la Bruxelles, cum că USL, paralel cu "lovitura de stat", intră cu bocancii în treburile justiţiei, sau hăituirea alegătorilor de către procurori, pe uliţele satelor, după referendumul de demitere, pus sub semnul unei "uriaşe fraude"- ceea ce s-a dovedit a fi o enormă fumigenă, ori obstinaţia cu care DNA ţine sub şapte lacăte dosarele marilor abuzuri şi fraude, în care sunt implicaţi foşti demnitari pedelişti, dacă ar fi să repunem pe tapet modul incalificabil cu care CSM a tergiversat numirea ca ministru a Monei Pivniceru, şi vom găsi suficiente motive pentru ca Băsescu să le fie recunoscător celor două doamne, nemaivorbind de Daniel Morar. Să mai amintesc şi de ameninţările frecvente la adresa mass-media ale personajului numit Vasilică Cristi Danileţ, ameninţări reluate de Traian Băsescu, care, la şedinţa CSM nu s-a putut abţine să nu califice iarăşi presa neaservită sieşi drept o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale?
Preşedintele a atins perfecţiunea în jocul de glezne atunci când a explicat, speculând un text altiminteri constituţional, că nu numeşte procurorul general şi şeful DNA, deoarece propunerile au fost înaintatate de ministrul justiţiei şi nu de CSM, care a dat doar un aviz consultativ, în virtutea unei legi ulterioare, promovate încă de Monica Macovei şi... promulgate chiar de el însuşi!!! Ani de zile, în care în structurile de vârf ale Ministerului Public au fost numite persoane convenabile Cotroceniului, Băsescu nu a descoperit această chichiţă procedurală. O face abia acum, pentru că-i convine menţinerea în parchet ("Eu nu mă grăbesc", a zis de câteva ori) a unui statu-quo de protecţie a propriei camarile.
Nu am de unde şti cum vor evolua lucrurile, corpul judecătorilor refuzând să fie condus de un personaj cu aptitudini de vechil şi nebucurându-se de o desăvârşită, impecabilă reputaţie, în primul rând profesională. După protestul hotărât al Uniunii Judecătorilor, se vădeşte, însă, că actualul text al Constituţiei trebuie revizuit cât mai atent, spre a nu mai lăsa portiţe unor acte şi intervenţii mirosind a discreţionarism. Personal, aş reitera ideea inoportunităţii ca şedinţele CSM să fi prezidate şi influenţate de o persoană care este inculpată într-un greu dosar de corupţie. Dar, desigur, asta-i o chestiune care ţine de domeniul decenţei.
Citește pe Antena3.ro


