Semn rău, surprins de camerele de supraveghere din Ilfov, sub forma unor imagini de comedie mută: au început judecătorii să se suie pe garduri. Pentru cei care nu ştiu, judecătorul pe ulucă înseamnă acelaşi lucru ca porcul cu paiu-n gură. Se strică vremea!
Lupta anticorupţie a ajuns în cea mai proastă etapă, în care personalul expus la şpagă încă nu s-a decis: mai punem botul sau o dăm pe leafă? Ţinând cont câţi judecători au căzut pe Codul Penal şi câţi trăiesc practic în studioul de înregistrări al SRI-ului, e surprinzător ce curaj a mai rămas în ei să-şi amâne leafa. Iar acest lucru zguduie populaţia civilă şi juridică. Nu mai există predictibilitate, nu mai ştie lumea unde să deschidă uşa cu capul şi unde să se rişte legal. Înainte, măcar un lucru era clar: de câţi bani, de-atâta justiţie.
Sigur, toate acestea vor trece când DNA-ul va birui, adică ultimul judecător corupt îşi va semna singur mandatul de reţinere pentru (citez la întâmplare) mită agravantă în formă continuată şi va chema mascaţii să-i spargă uşa la 6 dimineaţa.
Revenind din zona ficţiunii speculative, e de remarcat acum şi naivitatea procurorilor. Se vede că ţara e în zorii anticorupţiei: păi, cum să trimiţi agenţii numai la poarta judecătorului, dându-i ocazia să se sustragă urmăririi penale prin fundul curţii. Şi-au închipuit că un magistrat o şterge cu demnitate, pe uşa din faţă, deghizat în menajeră?