Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Nu există nici un sistem de justiţie în interiorul UE care să fi făcut atâta rău vreunei ţări cât rău a făcut justiţia din România românilor şi României”. Citatul e deja celebru şi îi aparţine lui Băsescu. Citindu-l, mi-am adus aminte, pentru o clipă, de o glumă veche despre australianul care căpătase un bumerang nou dar nu putea scăpa de cel vechi. În cazul dat, preşedintele a promis cândva ţării o „justiţie nouă”, dotată cu ţepe, dar nu poate scăpa de străvechiul lui nărav de vătaf şmecher, care face imposibilă orice reformă reală şi cinstită în domeniu. De fapt situaţia din justiţie este nu numai gravă dar şi total diferită de ceea ce se încăpăţânează preşedintele să prezinte public de şase ani. Şi cum aprecierile mele personale pot fi privite cu suspiciune, cred că ar fi momentul să lăsăm să vorbească actele oficiale.
În 2004, România finaliza negocierile de aderare la UE pe toate cele 31 de capitole. În privinţa justiţiei, ţara se obliga să asigure independenţa magistraţilor, accesul la funcţii numai prin concurs şi accesul societăţii civile la actele de decizie ale CSM. În sensul acesta au fost finalizate trei legi importante privind statutul magistratului, organizarea şi funcţionarea CSM şi organizarea judecătorească. Normele din acele legi erau, practic, reflectarea cerinţelor UE, exprimate pe parcursul negocierilor.
După aderare, Traian Băsescu, cu concursul procurorului ceauşist, Monica Macovei, a transformat toată această construcţie în praf şi pulbere, încălcând şi ceea ce se negociase cu UE, dar şi principii fundamentale ale sistemelor moderne de justiţie. Pentru a folosi o expresie celebră a Monicăi Macovei, cei doi „şi-au făcut treaba” în ea de justiţie. Ideea fixă de la care a pornit politica băsesciană în domeniu a fost obţinerea controlului politic total asupra justiţiei şi magistraţilor ca instrumente împotriva adversarilor politici. Monica Macovei a teoretizat îndelung această idee atunci când spunea că independenţa magistraţilor e una construită de PSD şi că e nevoie de o independenţă nouă, „portocalie” şi „credibilă”.
Ce s-a întâmplat în concret este cutremurător. Prin Legea 247/2005, noţiunea de magistrat a fost desfiinţată şi înlocuită cu cele de judecător şi procuror. A fost eliminată obligativitatea concursului pentru ocuparea posturilor de conducere din Ministerul Public. A crescut substanţial rolul şi controlul Ministerului Justiţiei asupra procurorilor. Şefii parchetelor nu mai sunt numiţi de CSM, ci de Băsescu.
În paralel, atribuţiile CSM, şi implicit ale societăţii civile, au fost restrânse. Numirile în funcţii la DNA s-au făcut numai prin interviuri, cu oameni obedienţi faţă de puterea politică. Întregul sistem de justiţie a fost permanent subfinanţat, în aşa fel încât informatizarea instanţelor şi a parchetelor nu a fost finalizată nici până azi. Practic, prevederile din Anexa 9 la Tratatul de Aderare, care se referea la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească România în vederea intrării în spaţiul Schengen, nu au mai fost îndeplinite.
Ulterior, Traian Băsescu a insistat ca legi de maximă importanţă cum sunt codurile penal, civil şi cele de procedură să fie adoptate de Parlament peste noapte, prin asumarea răspunderii, fără nici un fel de dezbatere şi chiar dacă punerea lor în aplicare se va face peste multe luni.
La toate astea, se adaugă atmosfera imposibilă pe care a instaurat-o Băsescu în legătură cu actul de justiţie, insultele permanente la adresa CSM şi a judecătorilor, laudele adresate exclusiv procurorilor „coordonaţi” politic, practica scurgerii de informaţii, stenograme, telejustiţia. Mii de oameni bine pregătiţi au fost determinaţi să părăsească sau sunt gata să părăsească sistemul.
Citește pe Antena3.ro
Băsescu nu a venit la putere cu un proiect pentru România. A ajuns acolo unde este promiţând o justiţie necruţătoare faţă de adversarii săi politici, pe care i-a descris drept exponenţi ai unui sistem corupt. Ulterior a trebuit să facă faţă realităţii, respectiv faptului că nici la ordin nu s-au putut întocmi dosare penale cât de cât serioase şi bazate pe probe. Aşa că a început un război cu justiţia, al cărui zgomot trebuia să acopere eşecul sau total în domeniu. De şase ani, practic, Traian Băsescu îşi bate joc de instituţiile statului, inclusiv de instituţia pe care o reprezintă.
„MCV”-ul inventat de Macovei, utilizat de la Bruxelles de Băsescu pentru a pune presiuni „obiective” pe adversarii politici din ţară, se întoarce împotriva lui, ca un bumerang. Cum „să explice la Bruxelles” votul din Parlamentul ţării pe care a transformat-o în colonie? Iar acum, în cazul admiterii în spaţiul Schengen, s-a prins în propria plasă de minciuni şi de manipulări. Din păcate, asta ne va costa pe toţi.
P.S. Din păcate, anunţul oficial al Franţei şi Germaniei, care au solicitat amânarea aderării Bulgariei şi României la Spaţiul Schengen reprezintă o confirmare nefericită a teoriei „bumerangului”.
