x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Kill Bill" Udrea şi delirul pedeliştilor pragmatici

0
Autor: Miruna Munteanu 22 Noi 2010 - 19:13
Confirmarea Elenei Udrea în funcţia de preşedinte al filialei PDL Bucureşti nu are nimic surprinzător. Nimănui nu-i trecuse prin cap să o contracandideze – nici măcar de dragul suspansului sau pentru mimarea mai veridică a democraţiei de partid. Dar duminică, democrat-liberalii nu au organizat nişte alegeri interne, ci un exerciţiu colectiv de adulaţie, o pros­ter­nare publică în faţa favoritei prezidenţiale. Fascinant spectacol al slu­găr­niciei complet dezinhibate.

Ambiţiile şi ascensiunea Elenei Udrea nu mai şochează de mult – ceea ce, desigur, nu e tocmai un semn de normalitate. Ceva trebuie să fie profund disfuncţional într-o socie­ta­te în care nu competenţa legiti­mea­ză pu­terea, ci invers. La noi, puterea legiti­mea­ză orice. Şi pe oricine. Accesul la ure­chea prezidenţială şi la re­sur­sele sta­tului se substituie cu brio ori­­că­rui alt criteriu de performanţă. În partidul care ne guver­nea­ză, acest gen de influenţă generează un respect aproa­pe religios. Dar ce spun eu res­pect? Mai degrabă un delir mistic!

Parcă nici corifeii "epocii de aur" nu ştiau să practice cultul persona­li­tăţii cu entuziasmul cu care s-au întrecut în osanale duminică lingăii portocalii. Cei mai sobri i-au lăudat Ele­nei Udrea frumuseţea, inteligenţa, tenacitatea şi hărnicia. Teodor Ba­conschi a mărturisit că "trebuie să facă eforturi monumentale pentru ca să nu cadă sub farmecul ei". Aceste complimente au pălit însă în faţa oma­giilor cu adevărat elaborate: "mo­tor al unei generaţii", "locomotivă" şi "soare" al partidului, perso­naj mesianic "chemat să dea ora exactă în politica românească". Evident, în spatele acestui pupincurism delirant se ascund calculele cât se poate de pragmatice ale unor lichele oportu­nis­te. Totuşi, alegerile de la PDL Bucureşti au stat sub semnul delirului, nu al pragmatismului. Doar un refuz total al realităţii poate explica discursurile triumfaliste într-un partid care s-a prăbuşit sub 10%. Şi numai o eclipsă a raţiunii îi poate atri­bui Elenei Udrea capacitatea de a recuceri electoratul din Capitală, pierdut în mare măsură tocmai din cauza promovării unor personaje con­troversate ca ea. Şi asta pe vremea când popularitatea lui Traian Băsescu se afla încă la apogeu... De­mo­crat-liberalii par însă incapabili să-şi mai evalueze cu luciditate circumstanţele. Preferă să se refugieze într-un univers ficţional, în care Zeus e etern, omnipotent şi infailibil. "Ele­na Udrea poate fi un veritabil Kill Bill al politicii româneşti", a declarat Raluca Turcan. Probabil că are dreptate. Pe ideea filmului lui Tarantino – "tu m-ai făcut, eu te omor" –, Bill se află la Cotroceni. O să moară ulti­mul. PDL-ul riscă însă să piară cu mult înainte, într-o baie de sânge electorală.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de