x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

L-am văzut pe Fidel Castro! (Partea a VII-a)

0
Autor: Ion Cristoiu 27 Mai 2007 - 00:00
L-am văzut pe Fidel Castro! (Partea a VII-a) ADALBERTO ROQUE/


Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Despre Cuba -Â El Comandante, la Tribuna Deschisă a Revoluţiei

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un romăn rupt in fund", care va apărea in curănd in librării. După "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Cine se intoarce de la Londra e intrebat dacă a văzut-o pe regină şi dacă a vizitat turnul Londrei. Cine se intoarce de la Paris trebuie să dea seamă dacă l-a văzut pe Balzac (mort, desigur) şi dacă a fost la Luvru. Cine se intoarce de la Havana e intrebat de două lucruri: dacă l-a văzut pe Castro şi dacă a băut un Mojito la Bodeguita del Medio. Chestiunea cu Mojito e uşor de rezolvat. Dacă ai dolari, fireşte.

Mai greu e cu Fidel Castro. Mai ales dacă ai prea mulţi dolari şi, in consecinţă, aparţii imperialiştilor americani. In cazul Castro, ai şansa unui răspuns cu inlocuitori: l-am văzut la televizor! Eu insă mă pot măndri că l-am văzut şi la televizor, şi in carne şi oase. La televizor l-am văzut la 31 martie 2001. Seara, pe 30 martie 2001, m-am pomenit, vărăt pe sub uşa camerei de la Hotel Habana Libre, cu un soi de bileţel. Secretariatul Grupului 12 Plus mă informa că, din cauza manifestării Tribuna Abierta de la Revolucion, care avea loc a doua zi dimineaţă la Stadionul "Eduardo Saborit", Bulevardul 5 şi Strada 146 vor fi inchise. Mi se recomanda astfel să plec mai devreme de la hotel şi să intru pe Strada 146 prin Strada 25. Cu litere negre, să-mi sară in ochi, mi se atrăgea atenţia: "Vă rugăm să nu vă uitaţi badgeul!". Grupul geo-politic 12 Plus se reunea inainte de deschiderea oficială a Conferinţei duminică, 31 martie 2001, pentru a discuta ceva care nu mă interesa, cum, de altfel, nu mă interesa prea tare nici reuniunea mondială a parlamentarilor. Astfel că n-am dat nici o atenţie bileţelului. De el era ataşat o Adresă din partea Ministerului de Externe al Republicii Cuba.

Ministerul de Externe "saluta foarte călduros Onorabilele Misiuni Diplomatice Consulare şi Organismele Internaţionale acreditate in Cuba şi avea onoarea să le informeze că, cu ocazia celebrării măine dimineaţă a Tribunei Deschise a Revoluţiei, in municipiul Playa, cu o concentrare populară in aria sportivă «Eduardo Saborit», se vor produce afectări incepănd cu ora 6:00 dimineaţa, pănă la finele activităţii, cu incetarea totală a circulaţiei in zonele circumscrise de Cubanacan şi Miramar, incluzănd Strada 146 şi Bulevardul 5". Un occidental get-beget n-ar fi inţeles nimic din tot haloimăsul ăsta. Subsemnatul, pănă mai ieri cetăţean al unei patrii socialiste, am priceput imediat:

1) Că la Stadionul "Eduardo Saborit" avea loc o manifestaţie Revoluţionară cu participarea lui Fidel Castro.

2) Că din cauza asta se intrerupea circulaţia.

3) Că manifestaţia urma să se transmită la televizor.

La televizor

Drept urmare, am rămas in cameră toată dimineaţa şi m-am uitat la televizor. Astfel am avut ocazia să-l urmăresc pe Fidel Castro dăndu-se in spectacol la una dintre nenumăratele manifestări antiimperialiste din Cuba. Acţiunea - pentru că aşa ţin minte că i se spunea pe vremuri - uneşte, intr-o sinteză interesantă, montajul literar-artistic cu mitingul politic. Căntecele, deşi revoluţionare, beneficiază de o regie modernă, astfel că şi eu, străin de toată afacerea, le urmăresc cu plăcere la televizor, ca alcătuind un spectacol muzical. Sunt chiar şi momente de acrobaţie. După o poliţistă, ia cuvăntul şi un argentinian, intr-un T-shirt cu Che Guevara, pe care, de altfel, il şi invocă. Denunţă capitalismul, care pretinde a respecta drepturile omului, pe care le incalcă. Se inţelege că drepturile omului sunt respectate doar in socialism. Om politicos, se referă şi la Cuba, ţară care-l găzduieşte, despre care spune că e in luptă, printre altele, şi cu Mafia de la Miami, pe care el - simt eu - e tare supărat. Primul secretar al UJC pe Havana e categoric: Capitalismul confundă democraţia cu multipartidismul şi fericirea cu satisfacţiile materiale. Nu poate să incheie decăt strigănd: Patria o muerte! Asistenţa strigă Trăiască Raul! Trăiască Fidel! Ar fi putut striga la fel de bine: Trăiască Fraţii Castro!

Discurs

In tot acest timp, Fidel Castro a stat in primele rănduri, cu un steguleţ in mănă, căntănd impreună cu poporul. O pionieră urcă pe scenă şi anunţă: Comandante Fidel Castro! El Comandante urcă la tribună in strigătele asistenţei: Fidel! Fidel! E ca şi cum la noi s-ar fi strigat pe vremuri: Nea Nicu! Nea Nicu! Se adresează cu Compatriotas, dar şi cu Tovarăşi, cuvăntul care mă emoţionează, ca pe orice om năpădit de amintirile tinereţii. Vorbeşte rar, cu un aer de patriarh al Poporului, referindu-se la uriaşa demonstraţie de la 5 decembrie 1999, pentru Elian Gonzales, ca la inceputul unei lupte "care s-a transformat azi intr-o colosală bătălie de idei, care nu va inceta decăt cu sfărşitul sistemului imperialist". Mă rog!

Judecănd după ce se intămplă azi, in 2007, bătălia asta va mai continua. Oricum, au trecut şase ani, şi sistemul imperialist nici măcar nu horcăie. Contrar aşteptărilor, momentele de aplauze nu sunt prea dese. Am urmărit doar trei momente, dintre care doar unul dublat de lozinca: - Fidel, Fidel, Fidel! Finalul trimite la bătălia de la Playa Gyron: "Cu doar nouăsprezece zile inainte de cea de a patruzecea aniversare a acestei bătălii de neuitat, in care noi am ştiut să apărăm independenţa patriei noastre şi dreptul de a avea o adevărată revoluţie, riscăm să pronosticăm că imperialiştii vor avea aceeaşi soartă ca şi la Playá Giron in această bătălie de idei. Gloria poporului eroic care este şi va fi capabil să realizeze aceasta!" (Strigăte de Glorie)

Patria sau moartea! Vom invinge! (Ovaţii) Lucru curios! Spectacolul continuă cu căntece interpretate de copii, muzică populară, porumbei şi se incheie cu spectacolul de televiziune: Seguimos en combate! (Continuăm in luptă!) In carne şi oase l-am văzut la ceremonia de deschidere a celei de-a 105-a Conferinţe Interparlamentare. Locul: Sala Mare a Palatului Congreselor. Data: 1 aprilie 2001, ora 19:00. Palacio de las Convenciones e o construcţie modernă, ridicată in 1979, cănd a avut loc la Havana Conferinţa ţărilor nealiniate. E compus din patru săli, care comunică intre ele cu o sală principală, de 2.101 locuri, şi alte 15 săli mai mici.

La Tribuna de la Revolucion, liderul cubanez a venit in vestita sa uniformă. La şedinţa de deschidere s-a prezentat la costum. M-a surprins, ca şi in transmisia directă de la televizor, uriaşul său talent de Orator. Venisem inarmat de la Bucureşti cu o adresă dată de ziarul Azi, prin care autorităţile cubaneze erau rugate să-mi inlesnească un interviu cu Fidel Castro.

Deşi Adresa jura că interviul ar da cititorilor romăni "prilejul de a beneficia de opiniile şi comentariile dr. Fidel Castro Ruz, preşedinte al Cubei, despre diferite aspecte ale vieţii cubaneze şi internaţionale", n-am reuşit nici măcar s-o arăt cuiva. M-am mulţumit pănă la urmă să-l văd pe Fidel Castro dezvăluindu-se ca Orator la Tribuna Conferinţei.

Scena porumbiţei

Discursurile lui Fidel Castro durează ore intregi. Primul său discurs televizat, cel din seara lui 8 ianuarie 1959, in fortul militar Columbia, după intrarea Armatei Revoluţionare in Havana, a durat şapte ore. Pe parcursul său, porumbiţe albe i s-au aşezat pe umeri. Cubanezii cred că aceştia sunt mesagerii zeului Obatala, divinitate a cultului afro-cubanez Santeria, a doua ca importanţă după Dumnezeu. In seara televizată, ei au văzut in Castro un El Elegido (Cel Ales). Scena e controversată şi azi. Unii vorbesc despre o simplă coincidenţă. Alţii, despre o manipulare grosolană. Cele două porumbiţe ar fi fost folosite drept curieri in Sierra Maestra. In spatele lui Castro ar fi fost un columbofil care a atras păsările cu un instrument specific.

Citeşte mai multe despre:   fidel castro,   televizor,   istoria ca telenovela,   castro,   văzut,   fidel

Serviciul de email marketing furnizat de