La mulţi ani, Ţara mea!

La mulţi ani, Ţara mea! “Rodnică, o ţară de întinse şesuri, de grâu învălurat, de codri adânci, de stâncoşi munţi, de râuri care în primăvară vuiesc de ape spumegate şi care vara nu sunt decât leneşe şuviţi de apă pierdute între pietre. O ţară unde ţeranii muncesc supt un soare care arde. O ţară (...) de extreme, unde iernile sunt de ghiaţă şi verile ard ca în cuptor.”
La mulţi ani, Ţara mea! Cu marea “ albastră ca floarea de cicoare”.
La mulţi ani, Ţara mea! “A nesfârşitelor noastre drumuri  prăfoase, a munţilor şi pădurilor noastre, a satelor noastre smerite, a pitorescelor noastre biserici şi a paşnicelor noastre mănăstiri”.
La mulţi ani, Ţara mea!  A poporului nostru “de o melancolie stranie”.
 La mulţi ani, Ţara mea! Cu oameni ale căror “Cântece sunt plângeri îndelungi; ariile ce cântă pe fluierile lor plâng fără sfârşit aspiraţia lor şi dorul care se pare a rămânea veşnic nemulţămit”.
La mulţi ani, Ţara mea! “Eu sunt sigură că nu e ţară cu mai  buni oşteni decât România”.
La mulţi ani, Ţara mea! (Va invit să citiţi lecţia de dragoste de ţară a Reginei Maria.)
La mulţi ani, România!