La stînga ori la dreapta. şi, uneori, în sus

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Trei bărbaţi, unul din Piteşti, altul din Bucureşti şi al treilea din Brăila, au decis, independent unul de celălalt, ca în prima lor zi de pensie să se apuce de reparat acoperişul casei. Cu doi din ei s-a rupt scara şi au murit la spital, iar celui din Brăila i s-a amputat un picior. Degeaba şi-a propus omul din Brăila ca, odată pensionat, să facă toate lucrurile pentru care n-avusese timp înainte, că n-a mai fost bun de nimic.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Trei bărbaţi, unul din Piteşti, altul din Bucureşti şi al treilea din Brăila, au decis, independent unul de celălalt, ca în prima lor zi de pensie să se apuce de reparat acoperişul casei. Cu doi din ei s-a rupt scara şi au murit la spital, iar celui din Brăila i s-a amputat un picior. Degeaba şi-a propus omul din Brăila ca, odată pensionat, să facă toate lucrurile pentru care n-avusese timp înainte, că n-a mai fost bun de nimic.

Un alt bărbat, pe care de asemenea îl cunosc, îmi spune foarte stresat că are probleme la acoperişul blocului, deşi el locuieşte la etajul al doilea.

Mai ştiu un pensionar, care s-a suit în pod, în prima zi în care ar fi fost să se bucure că nu mai merge la serviciu, şi s-a spînzurat de o grindă. Numai că grinda s-a rupt, fiindcă acoperişul nu mai fusese reparat de mult.

Pe unul din pensionarii din blocul vecin îl văd în fiecare dimineaţă, cînd îmi scot căţelul la o plimbare mică în jurul casei, cum stă minute întregi şi se întreabă încotro s-o apuce. Dacă l-am văzut luînd-o la dreapta, pot fi sigur că în ziua următoare o s-o ia la stînga. În faţă nu poate – că sînt maşini, în spate – nici atît, fiindcă sînt ziduri, iar în jos, mai bine să nu vorbim despre asta! Cînd a ieşit la pensie, s-a angajat, dar nu s-a ţinut de lucru, să repare acoperişul de care a vrut să se spînzure pensionarul care nu mai vedea nici o ieşire din situaţia lui. Adică din situaţia omului de care brusc nu mai are nimeni nevoie şi pe care toţi îl îndeamnă să se odihnească.

Dacă ar exista o statistică a cazurilor în care oamenii s-au suit pe casele lor în prima zi de pensie şi şi-au rupt cîte ceva sau chiar au luat-o la vale cu olană cu tot, am descoperi un motiv de natură conceptuală la care bărbaţii nu se gîndeau înainte. Pensionarii sînt fascinaţi de înălţimi. Ca să nu vulgarizăm, n-o să-i pomenesc pe cei care se aruncă de pe blocuri.

Că bărbaţii ieşiţi la pensie sînt preocupaţi de tot ce urcă, se înalţă ori saltă în sus o dovedeşte şi felul în care se uită, în parc, bătrînii cum saltă ţîţele domnişoarelor sus-jos, sus-jos! Domnul care, în ultimii zece ani, ori mai bine zis din ziua în care nevastă-sa i-a zis să nu mai stea tot timpul în casă, că înnebuneşte, să iasă la plimbare, a apucat-o la ieşirea din bloc cînd la stînga, de 3.000 de ori, cînd de 3.000 de ori la dreapta, acum se duce drept înainte, în parc, ocupă pentru cîteva ceasuri o bancă şi se uită la fundurile şi la sînii femeilor. E mai bine decît să se suie pe acoperişuri sau să se spînzure de plictiseală. Privitul la o vîrstă înaintată nu mai e o chestiune de sex, ci una de împăcare cu lumea. Cînd ceva s-a terminat şi nu mai există drum de întoarcere, bărbaţii se consolează cu privitul. De reparatul acoperişului să se mai ocupe şi alţii. Tinerii, de pildă, care altceva decît să fluiere, să spună tîmpenii şi să fie golani cînd văd o femeie frumoasă nu ştiu.