Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2005, Traian Băsescu, în primul lui turneu american ca proaspăt preşedinte, lansa o sintagmă care a făcut epocă: “Marea Neagră, lac rusesc”. De atunci, Traian Băsescu a declanşat propriul lui Război Rece cu Rusia, pe care nu l-a încetat niciodată. Nici după ce preşedintele Statelor Unite, George W. Bush, a îndemnat România să fie o punte a Occidentului spre Rusia, aliatul de la Bucureşti a continuat să fie mereu zburlit spre Moscova. Din 2005 şi până acum, relaţiile României cu Rusia au fost mereu la cote de avarie; schimbările de ştafetă Putin-Medvedev-Putin nu au adus nici un progres. Traian Băsescu a rămas la graniţa de Sud-Est a Alianţei NATO “paznicul” vigilent care nu zâmbea în nici o împrejurare spre “vecinul” de peste mare. În 2005, când îi avertiza pe americani că de sute de ani ruşii tratează Marea Neagră ca pe un lac interior, nelăsând alte puteri să joace un rol semnificativ în zonă, Băsescu şi-a câştigat din partea administraţiei SUA un suport fără rezerve. Pe care, din păcate, preşedintele l-a gestionat aproape exclusiv în scop personal pentru întărirea regimului şi obligându-i pe americani să închidă ochii la derapajele preşedintelui în politica internă.
În 2005, ca şi acum, tot Ucraina era “ghimpele” principal în relaţiile NATO-Rusia. La summit-ul Alianţei de la Bucureşti, din 2008, emoţiile că Ucraina ar primi statutul de membru NATO, au dominat reuniunea. Puţini au înţeles atunci de ce Occidentul nu a dat satisfacţie cererii Ucrainei şi mai ales de ce Traian Băsescu juca pe cartea suporterului instalării nord-atlantismului la Kiev.
Prezenţa flotei militare a Rusiei, instalată în baza de la Sevastopol, făcea imposibilă aderarea Ucrainei, dar Băsescu dorea să apară ca marele războinic, ceea ce-i convenea de minune lui Putin. Propaganda Moscovei a speculat şi a construit mesajele ei de vigilenţă, tocmai utilizând declaraţiile belicoase emise periodic de la Cotroceni.
Reînglobarea “portavionului Crimeea” în teritoriul Rusiei îi dă lui Băsescu o autoritate nesperată în faţa liderilor europeni pragmatici, care şi-au condus relaţia cu Rusia în funcţie de interesele ţărilor pe carele conduc. Răceala impusă de evenimente şi supărarea declarativă, prin sancţiuni de operetă, la adresa Rusiei adoptate de UE, SUA şi NATO îi vor asigura în aceste zile lui Băsescu rol de vedetă la Bruxelles. După ce lucrurile se vor aşeza, Sevastopolul rămâne tot la 388 de kilometri distanţă de Constanţa, dar vom avea în “cârcă” încă o problemă: Ucraina instabilă şi amintirea, pentru ruşi, a “marinarului care cântă la provă”.
Băsescu a câştigat la impresia artistică, dar hărmălaia din “lacul rusesc” măreşte cota de risc a investiţiilor din Marea Neagră. Adică, România pierde, programele de prospectare şi de exploatare a resurselor marine de hidrocarburi sunt reevaluate de marile companii. Gazprom preia exploatarea din Crimeea, iar companiile care lucrează în perimetre concesionate de la statul român sau în largul Insulei Şerpilor aşteaptă să vadă nivelul de alertă din zonă.
Cred că Băsescu îşi va schimba tonul şi, până la final de mandat, va fi “pacificatorul”. Adică, exact ce va dori să audă Putin în noua situaţie.
“Scheleţii” din dulap dirijează muzica. Sunt speculaţii legate de “capturarea” de către serviciile sovietice de informaţii a unor români care lucrau în străinătate înainte 1989. Tehnica a fost extrem de folositoare după decembrie ’89, când cei racolaţi au primit noi sarcini. Unii au “căzut” la americani şi ascultăm, nu de puţine ori, concerte la două piane.
“Lacul rusesc” poate fi, în acest sens, o capodoperă a genului.
