Las’ ca merge

Nu banii lipsesc. Ci gandirea vie, moderna, descatusata de povara trecutului, in privinta repartitiei lor. Fiindca banii ajung de prea multe ori nu la cei care-i merita, ci la chiulangii, la lenesi, la incompetenti. Re-repartizati pe o piata neagra organizata ad-hoc

Sistemul nostru de salarizare, de dupa decembrie ’89, desi a suferit multe innoiri, n-a reusit sa se scuture pe deplin de reflexul colectivist. Asa ca a intretinut in continuare somnul lin al tuturor celor obisnuiti sa lucreze in doru’ lelii.

Un salariu platit in "dulcele" stil egalitarist de altadata nu stimuleaza insa pe nimeni. Culmea e ca justificarea cel mai des auzita, in legatura cu faptul ca munca nu-i stimulata, e lipsa de bani.

Aparent, justificarea e reala. Da adevarul e altul. Nu banii lipsesc, ci o buna organizare a activitatii productive si a repartitiei.

Nu ma voi referi, acum, la mult dezbatutul fapt ca in sistemul bancar s-a acumulat o imensa supralichiditate; un surplus de bani pe care nici intreprinderile, nici populatia nu sunt pregatite sa-l atraga. Si nici la surplusul de valuta de pe piata interna, de care intreprinderile au nevoie, dar nu-l pot atrage fiindca n-au lei. Am in vedere o realitate mult mai simpla.

Sa judecam. Daca luam in calcul marile si micile "ciupeli", furturile din "cazanul comun", deci, in companiile si intreprinderile statului, ce exprima una dintre fetele ascunse ale sistemului de venituri, ajungem la sume uriase. Astfel de sume, insa, departe de a stimula munca, pentru ca nu cei harnici si competenti ajung la ele, ci doar cei "descurcareti", indeamna la lene si la chiul. Si asta, pentru ca multi au castiguri mai mari nu pentru ca ar fi mai harnici sau mai competenti, ci fiindca au o mana ceva mai lunga.

Asadar, nu banii lipsesc. Ci gandirea vie, moderna, descatusata de povara trecutului, in privinta repartitiei lor. Fiindca banii ajung de prea multe ori nu la cei care-i merita, ci la chiulangii, la lenesi, la incompetenti. Re-repartizati pe o piata neagra organizata ad-hoc.

Si mai departe? Multe dintre intreprinderile ce impovareaza economia cu astfel de piete negre nu se opresc aici. Asa ca isi potrivesc pasii si cu inflatia, cat a mai ramas din ea. Unele chiar continua sa scoata profit murdar: produc putin, prost, cu costuri mari, dar vand scump. Altele, desi nu fac profit, mai scot ceva subventii de la populatie cu ajutorul preturilor ridicate.

Rezultatele sunt cele pe care le vedem. Productia de bunuri si servicii nu e inca orientata decat partial cu fata la populatie si la piata de consum. Apoi, cei care-si permit luxul sa produca pierderi (caci furturile si costurile mari se regasesc in consumurile umflate) obliga populatia si societatile comerciale competitive sa le accepte indolenta, nepriceperea si risipa. Fara nici o zbatere din partea lor sa transmita un mesaj clar: "Priviti, noi facem ceva concret pentru a ne schimba, pentru a produce mai bine, mai ieftin. De ce sa cumparati produse de import cand ale noastre sunt superioare sau sunt la nivelul celor straine?!"... Ca sa vinzi insa ceea ce produci e nevoie de munca pentru a imbunatati efectiv produsele. Si sa nu spui: "Las ca merge si asa!"... Adica intorcand spatele pietei si concurentei.