Leapşa politică

1. Invitat pe platoul televiziunii naţionale, şeful statului a comis-o din nou. L-a luat gura pe dinainte, şi-n calitatea sa de purtător de cuvânt al poporului a glăsuit că, atunci când au venit în control la Bucureşti, comisarii "Sublimei Porţi" bruxellese "au văzut şi conţinutul dosarelor" de corupţie. Adicătelea le-au pipăit din scoarţă-n scoarţă, de la procesul-verbal de sesizare şi până la rechizitoriul ciornat ca pentru stăpânii ăi mari?

Poate că la plecare au luat cu ei, în valizele diplomatice, şi vreo  mostră pentru ziarele din Occident. Nu de alta, dar niciodată nu strică niscaiva articole, cu materialul clientului, împotriva oponenţilor actualei puteri. Săraca ţară săracă, nevoită să îndure acum şi furtunile de la Bruxelles, după cele muscăleşti, habsburgice şi otomaniceşti... Politica aceasta corporatistă permite eurovornicilor acces nelimitat la independenţa şi suveranitatea coloniei de la vărsarea Dunării, iar statul român nu-i altceva decât o jucărie la cheremul intransigentei străinătăţi. Un experiment interesant şi atât. Cobaiul unei tranziţii nemaivăzute şi nemaipomenite în istoria omenirii. Capitalismul postcomunist, ce mai subiect de cercetare globală în saloanele reci şi scrobite din Apus! Oricum, graţie jucătorului de la Cotroceni a aflat şi naţia cu ce se îndeletnicesc eurostăpânii continentului. Ceea ce nu ştim e dacă dragii comisari au dat şi ceva îndrumări procurorilor anticorupţie din subordine. Că doar n-or fi venit de pomană în patria nefinitudinii! Grosolana imixtiune s-a consumat deja, dar Consiliul Superior al Magistraturii tace, n-are nimic de comentat, e mut ca o lebădă. Noroc cu absolvenţii ultimei promoţii de magistraţi, sosiţi la Cotroceni cu mesajul: "Respectaţi independenţa Justiţiei!". Culmea, dar şi locatarul palatului purta pe piept un ecuson cu miez identic, semn că "sursele" zbârnie în Dealul informatorilor oficiali. Deranjat vizibil de curajul viitorilor judecători şi procurori, dl Băsescu le-a bătut obrazul în stilu-i arţăgos-intrigant: "Oamenii care pot fi manipulaţi nu pot fi judecători drepţi şi cinstiţi. Avem prima probă că parte din această generaţie poate fi influenţată". Pe micii inamovibili i-a durut în cot că semnatarul decretelor cu propriile lor numiri s-a supărat, şi asta e o dovadă că viitorul Justiţiei e pe mâini curate. Geaba se oftică şi tună prezidentul, molfăind autocolantul improvizat în pripă de consilierii săi de plastilină.

2. Candidul Miron Mitrea, cu carotida lui Geoană încă în caninii potriviţi cu manivela sindicatelor, se bloguieşte de ţi se rupe inima. Cică "măgarul" de Hrebenciuc "l-a lucrat pe la spate", dar nu se vaită, fiindcă nu e singurul prins cu dindărătul descoperit. "Adrian Năstase a simţit şi el cum e să te lucreze Hrebenciuc", a răbufnit soţul "distinsei sale soţii". Şi când te gândeşti că gloata îl ştia pe "verticalul Hrebe" doar ca iscusit combinator, nu şi pidosnic. Vasăzică, Diderot avea dreptate scriind că unul dintre lucrurile de care trebuie să te fereşti în viaţă este şi... dinapoia măgarului.

3. Povesteşte Petre Pandrea, în memoriile publicate postum, că, la sărbătorirea a 75 de ani, Tudor Arghezi a primit la Mărţişorul Văcăreştilor un grup de tineri condeieri. Unul dintre scriitoraşi l-a sfătuit guştereşte pe sărbătorit "să scrie o carte cu subiect contemporan (SMT, GAC, GAS etc.)". Bătrânul poet i-a răspuns hâtru: "Nu mă învăţaţi pe mine să fiu lichea. Nu e nevoie. Eu sunt o lichea bătrână".

Deunăzi, după ce Claudiu Săftoiu şi-a luat nasul la purtare şi l-a pârât norodului pe jupânul absolut al "Republicii Securiste Române", ultimul a îndemnat presa la moderaţie. Şi la distanţa cuvenită, ca nu cumva dezvăluirea fostului său pupil să se rostogolească periculos în dezbaterile publice. O aluzie fină, de matelot uns cu toate algele mării. Iar "lichelele bătrâne" din presa neaoşă, indiferent de vârstă, au zâmbit cu subînţeles şi l-au mâzgălit cum le-a picat în peniţă pe naivul Elwis, cel rătăcit o vreme şi prin palatul învecinat cu Grădina Botanică.

4. "Prea multe doici la capul Guvernului", a cugetat din "anvelopa globală" a ridicolului de sine al doilea om în statul băsescian. Cine or fi alea, în afara "moşoiului" Traian? Dar copilul cu moaşe multe rămâne cu buricul netăiat, zice înţelepciunea populară, din izvorul căreia se adapă mereu preşedintele. Preşedinte care, de va fi să taie ceva, capul  Guvernului va fi acela, şi nu ombilicul elenic. Că, vorba aceluiaşi guraliv Geoană, tentaţia omului politic este să dea "leapşa celuilalt". Aşadar, abia cu Parteneriatul "puştii şi curelei late" am priceput care-i programul de guvernare al coaliţiilor de pomină perindate de-a lungul anilor în România: leapşa pe parale penale şi funcţii zornăitoare. Din nefericire, leapşa e la noi, plătitorii impozitului pe prostie şi iluzie.

PS: Mâine mă găsiţi câteva pagini mai încolo.