Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Manipulare, populism, egocentrism criminal faţă de poporul lui... Comentatorii lumii s-au întrecut în a-l acuza de toate acestea pe premierul grec, flamboaiantul Alexis Tsipras. Principial, nu te duci la popor să îl întrebi dacă vrea să-şi plătească datoriile pentru că răspunsul este unul previzibil, iar demersul este doar un joc de imagine. Numai că este superficial să consideri că poporul grec este o cireadă de vite căreia îi arăţi uşa staulului şi ai rezolvat. Poporul grec nu suportă să nu fie comanda la el. Referendumul nu a fost despre „da” sau „nu” pentru austeritate, ci despre cine decide în Grecia: grecii sau germanii, grecii sau francezii... Grecii sau altcineva. Şi ei, grecii, inventatorii democraţiei, au spus „nu” comenzii din altă parte decât din ţara lor. Celor care spun că nu există altă soluţie decât austeritatea le sugerez să-l citească pe Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, care a anunţat că ar fi votat NU. Şi închei aici discuţia despre ce trebuie făcut economic pentru că nu asta îşi propune acest articol. În schimb, doresc să vă întreb cum să facem să luăm exemplu de la greci în privinţa reacţiei sociale şi a coloanei vertebrale. Frica de a-l supăra pe cel „puternic” e adânc înrădăcinată la noi şi asta s-a văzut la referendumul din 2012 când, după batjocorirea votului a opt milioane cinci sute de mii de oameni, nimeni nu a reacţionat. Eu aş vrea să traducem Mioriţa în greacă şi astfel sper să ne pierdem spiritul de supuşi care primesc tot ce „se decide”. Acest păcătos im- personal „s-a hotărât” e cel care ne face să ne ucidem esenţa de popor şi să rămânem populaţie.
Citește pe Antena3.ro
