Codul Fiscal este, de departe, subiectul fierbinte din această vară. Deşi teoretic lucrurile sunt cât se poate de clare: adoptat de Parlamentului României, nepromulgat de preşedinte, se întoarce la Legislativ, de unde poate ieşi cu sau fără modificări. Practic, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Odată adoptat, s-a declanşat isteria. Bru xelles-ul a îndemnat la meditaţie şi reanaliză. Preşedintele s-a supus şi a analizat ceea ce a aprobat propriul partid. Apoi a refuzat promulgarea. Între timp, a ajuns şi la Banca Naţională vestea relaxării fiscale, iar guvernatorul a trecut la critici. Şi, cireaşa de pe tort, deşi mult mai bine s-ar potrivi bomboana de pe colivă, FMI trimite - cu dedicaţie - (doar la o parte din presă, explicaţia fiind aceea că aşa a venit deci z ia de la „Centru”) o scri - soare deschisă în care con damnă ferm relaxarea fiscală şi cere prudenţă în adoptarea unor decizii. De fapt, mărul discordiei în toată această poveste în care Guvernul (şi nu integral) a rămas singur este reducerea TVA de la 24 la 19%. La unison, contestatarii târzii spun că asta ar dărâma economia, lucru discutabil, cu cifrele pe masă (evident că apare întrebarea: când a fost majorată TVA de la 19% la 24% nu s-au zdruncinat afacerile? Noi ştim că da). Că relaxarea fiscală nu se va mai face, este cât se poate de clar. Întrebările care rămân sunt: de ce a fost amăgit mediul de afaceri cu un Cod Fiscal aprobat de Legislativul României? De ce troica nu a contestat deschis, şi nu în întâlniri informale cu presa? De ce BNR nu a ieşit acum mai multe săptămâni? Şi de ce se afişează o astfel de aroganţă din partea unor instituţii importante? Am şi răspunsul: pentru că vor să aflăm cu toţii cine ne sunt şefii. Ce Guvern, ce Parlament, ce economie reală… decizia este în altă parte.