Legal, imoral si delirant

Contractul incheiat intre Ministerul de Interne si concernul EADS, avand ca obiect securizarea frontierelor, este legal. Asta sustin, pe toate vocile posibile, reprezentantii Guvernului Romaniei.

Sigur ca-i legal, fiindca incredintarea directa este o modalitate de achizitie prevazuta in lege si tinuta acolo (adica neabrogata) de toate guvernele, taman fiindca este cea mai acoperitoare metoda de a face invarteli. Culmea e ca, pana acum, in ciuda senzatiei de vinovatie pe care o lasa la fiecare aparitie publica oficialii guvernamentali, nimeni n-a contestat legalitatea incheierii contractului, ci modul imoral in care s-a facut acest lucru. La fel de legala si de imorala a fost si acordarea contractului de constructie a autostrazii Brasov-Bors companiei americane Bechtel, intre cele doua mega-afaceri diferind numai sumele vehiculate.

Cateva lucruri sunt jenante in toata aceasta tevatura. In primul rand, modul traditional in care se bate palma in astfel de business-uri, perpetuu in toate regimurile politice. De regula, semnarile se fac ori cand pleaca guvernantii nostri la omologii din tarile beneficiare (si prezinta vizitele ca pe niste succese imense ale diplomatiei), ori vin ei direct aici (iar stirile livrate poporului consemneaza cat de mult contam in geopolitica planetara). In al doilea rand, modul duplicitar de exprimare al "partilor belige-rante" din luptele pentru acapararea banilor publici ai tarilor care stau cu mana-ntinsa la imparatie. Cand castiga adversarii, se clameaza lipsa de transparenta, de moralitate, plus alte expresii tocite si la moda. Cand ai lor iau contractul, se fac ca ploua pana rasufla afacerea in presa, iar dupa aceea, senini, cer numai respectarea legalitatii, "uitand" ca atunci cand stateau pe margine dadeau cu huo la impartirea bucatelor. In al treilea rand, continua sa frapeze lipsa de vana a tuturor guvernelor postrevolutionare, mai exact faptul ca nimeni n-are doza minima de curaj sa iasa si sa spuna poporului: "fratilor, pentru NATO, UE si altele, avem nevoie de lobby si de sprijin, pe care nu le putem obtine decat daca-i servim, pe rand, pe toti cu niste comenzi barosane din bani pu-blici. Ne costa, dar face". In al patrulea (si nu neaparat ultimul) rand, socheaza naturaletea cu care varfurile clasei politice din Romania continua sa ia de prost poporul roman in ansamblul sau. Chiar isi mai inchipuie cei din Palatul Victoria ca poate inghiti cineva explicatia cu marele secret al securizarii frontierelor? Da’ ce se pune pe fruntarii, cumva bucati de nave spatiale vegheate de omuleti verzi si vigilenti care sa tina loc de graniceri?

Si daca, prin absurd, am fi dispusi a crede, hai sa presupunem, prin absurd, ca negocierea (act economic premergator semnarii contractului) cu EADS esua, fiindca partile nu s-ar fi inteles la pret, iar afacerea pica. Dat fiind ca marele secret fusese totusi, anterior, divulgat partenerilor, ramaneau trei variante: ori se modificau frontierele, ori se-mpuscau negociatorii EADS, ori cativa oficiali romani erau judecati pentru inalta tradare. Nu-i asa ca suna delirant?