Legea liberului arbitru

Daca-i spui unui copil 'nu pune mana la priza', ce credeti ca face copilul? Devine obsedat sa puna mana la priza si nu se lasa pana cand nu face lucrul acela interzis. Nu doar copiii au aceasta reactie automata la interdictie, ci toti oamenii, indiferent de varsta, de statutul lor, de nivelul de educatie, cultura etc. Chiar daca ne viziteaza gandul ca ne-am sustras hachitelor copilariei si nu mai reactionam prin 'nu' incapatanat la ceea ce ni se impune sau ni se interzice, o lege a existentei, a energiei, a misarii, o lege a vietii, legea liberului arbitru, ne sfideaza logica, ratiunea si sentimentele pana acolo unde, fie si inconstient, ne opunem restrictionarii propriei noastre libertati de alegere. In copilarie, in adolescenta, la varsta adulta sau la batranete, in familie, la scoala sau in interiorul sistemelor sociale, incalcarea libertatii de alegere are drept consecinta automata 'constrangerea'. Incalcarea liberului arbitru nu presupune o constrangere cu sens unic, nu are efecte doar asupra celui constrans, ci se transforma in constrangere ce se resimte automat asupra celui ce constrange. Legea liberului arbitru este sfanta si, din pricina repetatelor ei incalcari, a neintelegerii faptului ca functioneaza automat, chiar dincolo de constienta noastra, exista atat de multa suferinta, atat de mult conflict, razboi si ura in lumea noastra. Forta atrage o forta cel putin egala care-o echilibreaza; cel ce constrange, sfarseste prin a fi constrans cu o forta cel putin egala si asta pentru ca propria constiinta 'stie' cand incalcam libertatea altuia. De aceea, oricand ne constrange ceva sau cineva, oricand ne simtim obligati sa facem, sa spunem, or sa traim anumite situatii dificile, nedorite trebuie sa ne punem intrebarea daca nu cumva noi insine am atacat libertatea de alegere a cuiva. Ceea ce numim 'obligatie', 'constrangere', 'impunere', irita, enerveaza, dezechilibreaza si duce la conflict, dar toatre aceste strari nu sunt o cauza, ci o consecinta a nerespectarii libertatii de alegere si a incapacitatii noastre de a ne armoniza cu alegerile celorlalti.

Daca o femeie isi doreste sa aiba un copil, iar barbatul spune 'nu' ( asta-i o situatie reala, care mi-a si dat ideea de a scrie despre sfintenia liberului arbitru acum) avem imaginea precisa si exacta a 'constrangerii cu dublu sens', a starii de rau, care-i invaluie pe cei doi. Nu are importanta cine a fost primul care-a constrans; constrangerea in sine creeaza stari diferite de constiinta, perceptii diferite, dorinte si nevoi diferite, iar aceste trairi launtrice despart, dezintegreaza, diferentiaza si separa. Starea de armonie a constiintei s-ar putea obtine doar in clipa in care unul macar intelege libertatea celuilalt. Cel ce il elibereaza pe celalalt devine liber cu adevarat. Fara a-l elibera pe celalalt, noi nu ne putem bucura de propria libertate. De ce? Pe baza propriei alegeri ne traim experientele, ne constientizam pe noi insine, ne asumam responsabilitatea experientelor vietii si ne intelegem rolul in existenta. Liberul arbitru este darul nostru divin; de cate ori il incalcam in privinta altuia, de cate ori nu suntem in stare sa armonizam ceea ce vrem noi cu ceea ce vrea si celalalt, intram in razboi si vointa fiecaruia sfarseste prin a fi umilita. Obtinem ce vrem atunci cand le permitem celorlalti sa aleaga singuri ce vor; acesta-i aspectul esential al libertatii spiritului omenesc, aspectul functional al experientei omenesti si care, inteles si aplicat, va face pentru noi mai mult decat o mie de actiuni constrangatoare.