n) "Cum dracu', mă frate, mă, io am fost vagabond pe bulevard, ăştia au fost la facultate şi nu au învăţat nimic, dă-i dracu' de idioţi, pe cuvântul meu că nu au învăţat nici principiile elementare ale bunului-simţ!", s-a mai stropşit indignat "Vanghele" la tovarăşii săi de speluncă. Şi nu numai, fiindcă revelaţia-i înregistrată cu mijloacele legalităţii băsesciene priveşte întreaga societate recentă, în ansamblul ei. La fel se împăuna, deunăzi, şi Giovanni Becali, cum că el e "şmecher de centru". Iar toţi învârtiţii ăştia ţipă în gura mare, aidoma lui Păturică: "Fă-te om de lume nouă, să furi cloşca după ouă!". Măcar de-ar fi furat numai cloşca, dar au şterpelit şi ouăle...
Că, deh, aci au domnit cândva fanarioţii, şi tot ei au adus pe Dâmboviţa dictonul "şterpeleşte ca să mănânci şi fură ca să ai". Aşa că "bagabonzii de bulevard" s-au mutat în instituţiile publice şi de acolo dirijează prăduirea ţării. "Să trăiască isnafurile şi sărăcimea!", că ele i-au plebiscitat democratic. Gloata obrocită şi corporaţia interlopilor.
n) Tănase Scatiu avea o cimilitură: "Acum, chimiru'! Ai bani, eşti boier! N-ai bani, poţi să fii coborât cu hârzobul din cer, tot degeaba. Este?". Este, cum să nu fie! Întâmplător, oare?, înaintea lui, un alt parvenit, Dinu Păturică, îi împărtăşea crezul:
"Ai bani, eşti tare şi mare, eşti sărac, nu te bagă nimeni în seamă". Ce pacoste pe poporul aista să care peste vremi o asemenea filosofie de viaţă! Astăzi, scatiii şi păturicii s-au înmulţit într-atât, încât le simţim duhoarea oriunde. Şi "slugile au devenit stăpâni, iar plăcerile lor au rămas brutale, de foste slugi!". De aici, din observaţia lui Cezar Petrescu, priveliştea de Mitoc a României contemporane, din apucăturile slugilor prefăcute în stăpâni. Iar ieri, ca şi alaltăieri, ca mai mereu, am fost un popor de slugi...
n) Am trăit s-o văd şi pe-asta! Clica dezertorilor "independenţi", mereu mai borţoasă, s-a hotărât să se oficializeze în partid, chipurile, de stânga. "Uniunea Naţională pentru Progres" e numele formaţiunii clocite de alde Oprea, Culiţă şi Nicolicea. Deşi mi se părea mai potrivită denumirea de Partida Trădătorilor. Dacă Micky Şpagă şi Gabi Epolet, poreclit şi "Tahitianul", şi-au pus în cap să împingă România spre progres, lucrurile au scăpat grav de sub control. Cumva, o altă faţetă a "proiectului Traian Băsescu" de reformare a statului manelizat (ca să-l citez pe "pleşcarul" Voinescu)? Oricum, ei trebuie să ştie vorba norodului că cine se amestecă cu Tărâţă îl mănâncă... Băsescu!
n) Retragerea, previzibilă altfel, a delicatului Cristian Diaconescu e învăluită în mister. Umblă zvonul că la mijloc ar fi teama de niscaiva dezvăluiri incomode. Ba o vizită cam lungă la un om de afaceri controversat, ba un repaos de "dezmierdări simţuale" cu o jună dispusă să-şi împartă nurii cu fercheşul politician. Căznindu-se să înţeleagă gestul precipitat al fostului ministru de Externe, opinia publică întârzie să se revolte, să condamne practicile securiste înflorite pe aceste meleaguri. Şi d-aia parcă aş vrea să-i aud pe românii mei urlând aidoma unui personaj cezarpetrescian: "Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi suntem!...".
n) Cică lui Geoană nu cuteza nimeni "să-i facă băgări de seamă", ne-a zis-o, de la microfonul ultimului congres al PSD, voluntarul Pandele. Iar cine îndrăznea se alegea cu niscaiva sancţiuni, împotriva nizamurilor de partid. A confirmat-o chiar consensualistul Ion Iliescu după citirea din nou a statutului nesocotit de gaşca lui Mircea cel Lucrat Energetic. Vasăzică, adevărul e în continuare "proastă marfă", şi cei care o scot pe tarabă au parte doar de "amenzi"...
Citește pe Antena3.ro