Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îi văd pe mână câteva cicatrici lunguieţe. Întreb dacă sunt de la ghearele leilor. Surâde: „Nu, m-am ars cu tigaia de clătite” . Elena Ţipa, cunoscuta dresoare de lei de la circ. O femeie minionă, delicată, dar cu nişte ochi ciudaţi de un violet tăios ca lama de ras. „Nu sunt adepta metodelor de dresaj prin bătaie sau înfometare cum procedează americanii şi ruşii. Eu cresc leii de mici, le dau mâncarea cu mâna mea şi îi fac să înţeleagă că am reflexe mai rapide ca ei. Mă prefac că adorm în cuşca lor, leii se rotesc din ce în ce mai aproape de mine, dar brusc sar în picioare şi îi pun la respect”. Leul preferat al dresoarei era Albert. S-a îmbolnăvit şi medicii au propus eutanasierea. Elena Ţipa l-a îngrijit ea, i-a dezinfectat cu ceaiuri rănile şi, miraculos, l-a salvat. Era slăbit, dar dresoarea l-a luat şi pe el în arenă, stătea doar pe un scăunel, îi citise tristeţea în ochi că nu mai era vedetă. Au venit două leoaice rele, au atacat-o pe dresoare, sângele de la mână le-a dezlănţuit cheful s-o omoare. S-a repezit Albert, le-a tăvălit pe leoaice, şi-a salvat binefăcătoarea, iar leoaicele au fost mutate. Dar a venit spectacolul blestemat din Kuweit, Albert nu a sărit destul de sus prin cercul de foc, iar Elena Ţipa a ţipat: „Albert, poţi!”. Leul s-a speriat şi din rotaţie i-a atins cu ghearele artera de la gâtul salvatoarei iubite. Sângele ţâşnea ca dintr-un gheizer. Dresoarea murea în urletele spectatorilor, iar Albert stătea lângă trupul ei, neînţelegând nimic. Leul a fost împuşcat peste câteva ore.
