Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cor numeros, pe deasupra si influent, tipa ca rata de schimb leu-euro ucide exportul. Fiindca moneda noastra a cutezat sa se scumpeasca. Cantecul de sirena e o chemare stranie catre o schimbare de sensuri: sa se scumpeasca euro si nu moneda noastra. Macar peste 41.000 de lei.
Desi bine ar fi sa urce peste 42.000 de lei, asa cum se asteptau exportatorii sa fie cursul la finele anului. Numai in acest fel, spun avocatii fortarii cursului valutar, marfurile noastre ar fi competitive in afara tarii. Iar exportul romanesc ar putea sa creasca vizibil.Sigur, o moneda care urca poate sa-i incurce pe exportatori. Iar moneda noastra, al carui curs si-a dobandit un plus de flexibilitate prin decizia BNR de la inceputul lunii noiembrie, a urcat de-a lungul intregii saptamani care a trecut. A fost o tendinta imprimata de piata, de fapt de raportul cerere-oferta; piata a tinut seama de cata valuta a fost ceruta si de cata valuta a fost oferita la schimb.
Fireste, alaturi de raportul cerere-oferta, piata ia in calcul mai multi indicatori. Ea se uita si cum evolueaza deficitul balantei de plati si incotro merge rata inflatiei, si ce tendinte au eficienta, productivitatea, PIB-ul. Din toti acesti factori se intrupeaza vantul ce sufla in panzele cursului valutar, determinand atat directia de mers si nivelul pana la care urca sau coboara, cat si momentul in care se produce o miscare sau alta. Dar numai raportul cerere-oferta are actiune imediata. In privinta celorlalti indicatori, a caror importanta este incontestabila, cauza si efectul nu actioneaza instantaneu. Efectul nu va intarzia totusi prea mult timp, iar decizia pietei, in ultima instanta, va fi favorabila doar celor competitivi.
Daca decizia pietei ar fi avantajoasa pentru toti jucatorii, piata si-ar pierde unul dintre principalele motoare de stimulare a eficientei: concurenta. La urma-urmei, nu piata e datoare sa-si ajusteze deciziile in raport cu diversitatea intereselor participantilor la schimbul valutar, ci invers. Nu incape nici o indoiala: cumparatorii si vanzatorii de valuta, contra lei, vor fi competitivi numai in masura in care vor fi atenti la semnalele pietei, le vor interpreta corect si vor asigura un management performant. De altfel, participantii la schimbul valutar au fie sansa de a se putea adapta deciziilor pietei sau chiar de a le influenta, fie nesansa de a pierde partida.
Importatorii si exportatorii au insa in prea mica masura constiinta faptului ca, pe piata noastra valutara, ei sunt principalii competitori. Si ca, prin actiunile lor, pot sa directioneze ratele de schimb. Dar cum acest adevar nu este bine priceput, ori de cate ori nu le convine cursul, ei cer interventii "de sus", in stil vechi. E clar ca la mijloc e si obisnuinta. Interventiile BNR pe piata valutara, prin care aprecierea leului in raport cu euro a fost intarziata, le-au asigurat exportatorilor o subventie consistenta. Acum vad cu disperare ca incep s-o piarda si striga dupa ajutor.
Analizele au aratat ca piata noastra valutara are viata, dinamism, stabilitate si, prin urmare, e in stare sa ia temperatura exacta a economiei prin rata de schimb leu-euro. Faptul ca, in acest moment, cursul floteaza sub pragul de 40.500 de lei pentru un euro, ajungand vineri chiar la 40.259 de lei, inseamna ca acesta este nivelul la care se impaca, pe piata, oferta de valuta cu cererea de valuta. Ce s-ar intampla insa daca nivelul "de impacare" s-ar misca inspre 42.000 de lei pentru un euro, cum si-ar dori exportatorii? In aparenta, intreprinderile exportatoare ar fi favorizate. Pe termen foarte scurt, ele ar reusi chiar sa faca fata unor cheltuieli suplimentare. In realitate insa, pe masura ce va trece timpul, se va vedea ca lucrurile nu stau tocmai asa. Interesate de subventionarea prin curs si nu de performante calitative, intreprinderile in cauza se vor trezi ca sunt descoperite, sufocandu-se sub presiunile competitive din Uniunea Europeana.
Citește pe Antena3.ro
Mai e si un alt argument. Din acest an suntem la rascruce: ori ajungem sa determinam scaderea inflatiei masurata cu o singura cifra, ori trenul redresarii va intarzia. Este insa limpede ca inflatia calma va pune in incurcatura o buna parte a intreprinderilor de stat, care isi vor pierde inca o subventie. Deja nu mai este un secret ca timp de 14 ani inflatia a luat bani din buzunarele populatiei, pe care i-a transferat, prin mecanismele ce-i sunt specifice, in conturile intreprinderilor de stat nerentabile. Acum a devenit un lux prea scump continuarea acestui joc. Or, un euro de 42.000 de lei ar reaprinde focul preturilor cataratoare. Mai departe, inflatia in urcare ar determina un nou nivel al deprecierii leului. Si mai mare. In replica, piata monetara ar raspunde cu dobanzi in crestere. Avem nevoie de o astfel de cursa?
Exportatorii n-au de ce sa se planga. Ei sunt oricum protejati. Mai intai, sunt protejati prin faptul ca au posibilitatea sa-si retina integral valuta castigata. Apoi, ei au dreptul la libera alegere a momentului in care vin pe piata interbancara cu oferta de valuta, pentru a obtine lei. Totusi, nu-s multumiti. Ei vor si un curs care sa le fie favorabil. Cred insa ca se impune o distinctie. Nemultumiti nu sunt atat exportatorii-producatori, care includ in productia lor, in proportie de 80 la suta, resurse din import, acum mai ieftine, cat exportatorii-intermediari, care comercializeaza aceasta productie. Intermediarii, in primul rand, vor un euro mai scump, care le-ar aduce un castig suplimentar.
