Liberalizarea pietei energiei: o delapidare a populatiei

Intermediarii cumpara energie ieftina, adica indeosebi de la hidrocentrale dar si de la unele termocentrale care produc la costuri mai acatarii, si pe care o plaseaza, desigur scump, la diferiti mari consumatori.

Era strict previzibil ca reorganizarea (si nu restructurarea, cum a fost prezentata) sistemului de productie a energiei electrice - intreprinsa de dl Berceanu pe cand era ministrul Economiei in urma cu cativa ani, si care s-a rezumat la separarea institutionala pe surse (hidro, nucleare, termo) - va fi un esec. Cel putin din punctul de vedere al faptului ca nu va contribui cu nimic la eficientizarea si la imbunatatirea serviciilor catre consumatori. Termoelectrica, unde erau de fapt bubele, a preluat in fond la un nivel mai concentrat problemele care existau inainte la nivelul colosului nesegmentat. Pana cand a aparut Uniunea Europeana cu asa-numita "liberalizare a pietei energiei", lucrurile au mai mers cum au mai mers. Nu discutam alte probleme, ci doar acelea legate de operationalitatea sistemului. Nuclearoelectrica si Hidroelectrica produceau, in mod obiectiv, mult mai ieftin, dar energia furnizata intra intr-un sistem integrat si socotelile se faceau firesc. Per ansamblu, adica atat din surse ieftine, cat si din surse scumpe, iesea un cost mediu care ghida tariful la consumator. Cum, din motive sociale, acest tarif se situa sub costuri, a aparut problema, exprimand o necesitate, de a mari treptat tarifele pentru a se acoperi costurile. Liberalizarea pietei ceruta de Uniunea Europeana a bulversat complet lucrurile. Principiul liberalizarii suna frumos: fiecare consumator (mai intai cei mari, asa-numitii "eligibili"), dar, mai apoi, si cei mici (precum cei casnici) sa-si poata alege furnizorul. Se presupune ca alegerea urmeaza pretul mai mic. Totul ar fi minunat daca, pentru acoperirea consumului, n-ar fi nevoie de intreaga energie produsa, deci n-ar fi nevoie si de cea produsa scump. Atunci, fiecare consumator alegandu-si firesc furnizorii din surse ieftine, cei care produc scump ar da faliment si piata - nu guvernul - le-ar pune lacat la poarta. Dar situatia fiind cu mult mai complicata, nu se stie de fapt cine sa decida ce sa inchida si cine sa cumpere de fapt energia produsa scump, dar necesara ansamblului!

Pana sa se rezolve aceste probleme cruciale, s-a dat drumul, intr-o inconstienta remarcabila, la liberalizarea pietei! La ce se rezuma aceasta? La ce este mai rau! Au aparut intermediarii - care sunt considerati, cu un anumit cinism barbar, piata insasi - care ar urma sa faciliteze alegerea furnizorului de catre consumator. Bineinteles ca totul s-a transformat intr-o parodie jegoasa! Intermediarii - acestia sunt "baietii destepti", cum ii numea odata, in vremurile imemoriale, dl Basescu, inainte de a-i face uitati! - nu erau sa cumpere altceva decat energie ieftina, adica indeosebi de la hidrocentrale, dar si de la unele termocentrale care produc la costuri mai acatarii, si pe care au inceput s-o plaseze, desigur scump, la diferiti mari consumatori.

Indirect, consumatorilor casnici care nu au posibilitatea sa-si aleaga furnizorul - si n-o vor avea practic nici atunci cand o vor dobandi teoretic! - le ramane sa aiba acces doar la energia produsa scump.

Pentru consumatorii "eligibili" nu se fac socoteli pe ansamblul costuri/tarife. Pentru consumatorii casnici se fac asemenea socoteli. O nedreptate strigatoare la cer! Si pentru ei calculele arata ca trebuie sa plateasca mereu mai scump. Este si normal, pentru ca acestia nu doar cumpara energia ce mai ramane, adica aceea produsa scump, dar mai trebuie sa acopere si ceea ce ansamblul pierde prin faptul ca unii consumatori cumpara mai ieftin, iar droaia de intermediari incaseaza castiguri degeaba!