Libertatea în fapte

Indrazneala mintii fara lumina ratiunii este ca emotia singura dinaintea unui dezastru anuntat. De cele mai multe ori in politica asemenea indrazneala nu e decat prejudecata ridicata la rang de principiu legal. In zilele noastre sunt tot mai multi – prea multi – oameni politici, in intreaga lume democratica care sustin in discursuri, uneori nu lipsite de elocventa, ca eficienta justifica concentrarea puterii si utilizarea neingradita a acesteia. Nu sunt nici primul, nici ultimul, care afirma ca libertatea trece inaintea eficientei. Caci exercitarea arbitrara a puterii inseamna intotdeauna incalcarea li­bertatilor. Pe cand opiniile si practicile rele sau gresite isi gasesc usor drumul spre fapte, faptele si argumentele nu se prezinta si nu ajung la noi de la sine.

Zilele trecute un titlu de ziar mi-a atras atentia "Fascistul din Senat", iar Dinu Patriciu cu care ma aflam impreuna in acel moment comenta simplu opiniile senatorului PD-L, care ii acuza pe liderii UE ca ar fi autorii morali ai masacrului din Norvegia: "PD-L trebuie sa renunte la L-ul liberal" din coada siglei partidului. M-am enervat brusc la gandul ca s-ar putea face asa ceva pentru ca ar ramane PD, adica Partidul Democrat considerat de la inceputurile sale un partid al democratiei liberale (in sens politic, nu ideologic), profund pro-european si in acelasi timp poate cel mai activ in valul reformist al inceputului democratiei post-comuniste din tara noastra. Oare tot conducatorii UE sunt vinovati pentru faptele uneori foarte grave comise de unii dintre compatriotii nostri prin Italia sau Franta? Cand aceste fapte s-au rasfrant asupra tuturor romanilor urmare a unei generalizari absurde si paranoice facute de unii lideri politici din Italia sau Franta nu ne-am indignat si apoi am denuntat prejudecatile si demagogia populista?

John Stuart Mill, considerat fondator al gandirii politice liberale, sublinia in celebra sa carte "On Liberty" (1869), ca libertatea de exprimare nu este doar un drept in sine, o garantie liberala cheie in democratie, ci are si marea calitate de a promova cunoasterea. Cu toate acestea, Mill considera ca libertatea cuvantului uneori trebuie sa lase loc opiniilor numite de el "sigure": "Este de datoria guvernelor si a indivizilor sa isi formeze cele mai adevarate cu putinta opinii si sa nu le impuna altora cu exceptia situatiei in care au si­guranta ca sunt drepte. Dar atunci cand sunt siguri nu este constiincio­zitate, ci lasitate sa renunte la actiune si sa permita doctrinelor pe care in mod sincer le considera periculoase pentru binele omenirii sa fie raspandite in lume fara restrictii".

In textul lui Jürgen Habermas din epocala sa dezbatere cu cardinalul Ratzinger (astazi Papa Benedict al XVI-lea) care a avut loc la 19 ianuarie 2004 suntem avertizati: "A fi gata sa raspunzi de concetateni straini si anonimi si sa faci sacrificii in numele intereselor comune este o solicitare care nu poate fi adresata decat ce­tatenilor unei colectivitati liberale". In raspunsul sau, cardinalul face re­ferire la prabusirea comunismului din Europa Centrala si Rasariteana: "Prabusirea marxismului nu aduce de la sine un stat liber si o societate sa­natoasa... Cine renunta la marxism nu a aflat cu aceasta, in mod automat, o noua baza a vietii. Pierde­rea unei ideologii mai curand susti­na­toare a vietii poate trece foarte usor in nihilism, iar aceasta ar fi atunci, cu adevarat, dominatia celor mai rele sapte spirite... caci astazi destinul fiecarei parti a umanitatii depinde continuu de intreg, iar deciziile fie­carei parti afecteaza intregul, incat poti vorbi justificat de tine numai vor­bind si de altul". Acest text mi-a fost pe deplin dovedit in 2008 cand aflat in Italia am constatat in realitate, cat si in discutiile pe care le-am purtat la Vatican cat de puternic si eficient s-a implicat Sfantul Scaun in sprijinirea comunitatilor de romani (nu doar catolici) aflate in dificultate si pe deasupra supuse unei presiuni agresive a opiniei publice starnite de unii politicieni. Cu ajutorul comunitatii Sant' Egidio, reprezentand Vaticanul, mi-a fost usor ca intr-o dezbatere televizata in direct la care participa ministrul de Interne al Italiei sa demonstrez ca munca romanilor aduce mari beneficii italienilor si ca generalizarile populiste sunt inacceptabile.