Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventivitatea negativă a guvernului Băsescu-Boc şi a tuturor celor care susţin această malformaţie politică se dovedeşte inepuizabilă. Socotitorul acestei cooperative ia în primire datele realităţii, din dicţionare sau din computer, şi mai face câte o propunere. Fireşte, propunere pentru impozitare. Mai mult decât atât, alţi deştepţi - ale căror creiere concurează cu nucile decojite, după ciugulirea părţii verzi de către clopostroţeii cu picu-pacu - umblă bezmetici prin textele constituţionale ale Evului Mediu şi îl sfătuiesc pe omul mic cu capul mare încălţat în dovlecei să se întemeieze pe articolul 53 din Constituţia României, în sensul că oamenii flămânzi, bolnavi, părăsiţi de statul român, n-au dreptul să fie nemulţumiţi pentru că, în acest fel, ar contraveni legii, încălcând ordinea publică şi ameninţând securitatea naţională dar şi pacea lumii.
Despre rolul constituţional al şteviei şi leurdei, despre complotul usturoiului verde şi al lăptucilor, despre colaborarea gâzelor mici şi mijlocii cu flori din alte neamuri, înarmate până-n sepale (fi-le-ar pistilul să le fie!), premierul Boc nu vorbeşte. Micul recipient al ideilor băsesciene păstrează, pentru sine şi pentru ai lui, celelalte texte de referinţă, ca să izgonească pamperşii din zona guvernamentală, pamperşi ameninţaţi de pericolul ca îndrăzneţii miniştri ai prăbuşirii programate să nu facă pe ei. E o atmosferă de coşmar slobod în România. Se moare într-un ritm nemaivăzut. Şi încă n-a venit toamna, cu toate consecinţele ei fatale pentru salariaţii şi pensionarii, cărora le sporesc obligaţiile şi le scad drepturile.
Se creează treptat impresia că jalnica dictatură Băsescu-Boc lucrează la deparazitarea României de români. Probabil că respectivii heralzi ai dezastrului au o urgenţă, din a preda ţara, goală şi văruită, neguţătorilor de ţări falimentate, în felul cum unii dintre ei ceruseră Greciei să le vândă câteva insule, ca să-i împrumute nişte bani. Ce, adică Oltenia n-are nicio valoare? Nu poate fi ea vândută pentru câteva mii de euro? Dar fără oameni, ca să poată fi utilă cumpărătorului?! Dar Bucovina? Probabil că dacă am livra-o cu mănăstiri cu tot, am crea încurcături de natură comercială negustorilor. Nu mai vorbim despre Ardeal, care a tot fost cedat, altcândva, de nişte laşi bucureşteni, cu întreaga populaţie românească aflată acolo. Se poate şi fără această încărcătură, obositoare pentru noii proprietari. Şi, pe rând sau deodată, metru cu metru, pământul, de altfel nu atât de bine folosit cum ar merita, al acestei ţări, a căpătat întrebuinţări mai nobile şi mai fertile.
În urmă cu câteva luni, câţiva oameni de vârf ai Letoniei au făcut o scrisoare către un miliardar rus, oferindu-i ţara lor pentru cumpărare. Ei n-au neglijat să-i spună şi că, datorită ieşirii ei la mare, ţara în discuţie e în măsură să ofere miliardarului rus, fost sovietic, suficient ţărm, pentru ca el să-şi poată ancora toate navele de care dispune. Deocamdată, problema e în studiu. Generosul boier moscovit aşteaptă, din câte ne putem da seama, ca preţul ţărilor să tot scadă. Şi el să se bucure de Letonia ca de un chilipir. Ce-ar fi ca liderii portocalii să scape de necazurile care-i tot încearcă, intrând într-o negociere cu acelaşi Kokorovski, Dombrovolski, Bazecovski sau cum l-o chema, şi să-i ofere la modul angrosist România? Dacă nici acel bogătaş, cu suflet totuşi bun, de slav, nu suportă poporul român, i se poate promite un termen de rezolvare a pretenţiei sale, să zicem la sfârşitul anului în curs, că tot nu va mai rezista nimeni în ţară, după programul de exterminare Băsescu-Boc-Vlădescu-Şeitanu-Berceanu.
Ca şi în anii de început ai capitalismului sălbatic din România, trebuie însă creată de urgenţă - prin presă, radio şi televiziune - senzaţia generală, care fusese indusă, în legătură cu marile întreprinderi, pentru a fi vândute cât mai ieftin: România e prea mare, întreţinerea ei costă prea mult. Poporul român e nerentabil. Trebuie reforme adânci. Orgoliile naţionaliste n-au niciun rost. Pământul nu-l ia nimeni să plece cu el, aşa că pot fi aduse aici alte populaţii. Trebuie reforme. Privatizarea României în întregul ei devine soluţia cea mai urgentă. Se va vedea plăcerea cu care, după 10-15 ani de la plecarea lor din acest lagăr, pe care ei l-au numit ţară, românii rămaşi în viaţă vor veni în vizită, să se bucure de amintirea idilică a copilăriei. Că de revoltat tot nu se mai pot revolta. Nemulţumiri nu mai pot exprima. Salarii nu vor avea de unde să ia. Pensiile se vor desfiinţa, pentru toate categoriile. Din moment ce nişte zidari fac o casă şi îşi primesc drepturile pentru acea construcţie, de ce să mai primească ei şi alte drepturi, ulterior desfiinţării construcţiei? Pensionarii or fi făcut ei România, dar, dacă România s-a dărâmat între timp, de ce să mai tot primească ei pensii?
A plouat. Sub o umbrelă, nişte bătrâni tac, de fapt, complotează împotriva picăturilor şi, deci, a siguranţei naţionale. E de mirare că serviciile secrete şi autorităţile de resort îngăduie această deşănţată nesocotire a articolului 53, de fapt a anului 1953, când Stalin încă nu murise. Până când, popor român? Tu nu înţelegi că dezastrul, în care ai fost aruncat, nu durează până la 31 decembrie 2010, ci până la întoarcerea flotei române la distribuitorul ei? De altfel, apărătorii ordinii şi siguranţei de teroriştii tomâni ar putea - Doamne fereşte! - să aranjeze ei nişte explozii în măsură să determine o stare de urgenţă înăuntrul căreia să nu mai ceară nimeni niciun drept. Ar fi chiar aşa grea o incendiere a unor reichstaguri autohtone?
