Lovitura de penalty de la Cotroceni

MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Gigi-sfera politică vine lansat din spate, fentează careul in care s-au bulucit toţi şi intră cu tot cu minge in poarta neapărată. Vom avea ocazia să savurăm execuţiile Gigi-sferei in politica romănească, intr-un viitor foarte apropiat.

MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Gigi-sfera politică vine lansat din spate, fentează careul in care s-au bulucit toţi şi intră cu tot cu minge in poarta neapărată. Vom avea ocazia să savurăm execuţiile Gigi-sferei in politica romănească, intr-un viitor foarte apropiat.

MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Să intre o dată pe teren Gigi-sfera politică, domnule! Că atăt ne-a mai rămas!
După căznite şi interminabile calcule, realitatea politică internă lasă să se intrevadă un colţişor al lozului cel mare pe care il va trage in curănd Cotroceniul, pentru Romănia europeană a anului 2008: un guvern PD-PNG. Rostogolirea spre guvernare a unei mingi politice devastatoare din punctul de la 11 metri, fix pe mijlocul porţii fără portar a Palatului Victoria este planul pe hărtie, care din posibil devine plauzibil, iar din plauzibil, realist. Şi mai apoi fezabil. Un astfel de guvern ar putea să se califice fără prea mari emoţii la anul, după mai multe remize inregistrate in campionatul de fotbal politic intern, desfăşurat in Marea Ligă a Palatelor: trecerea moţiunii PSD, căderea cabinetului Tăriceanu II, căderea succesivă a două propuneri ale preşedintelui de formare a unui nou guvern, declanşarea anticipatelor Băsescu PD, căştigarea alegerilor de PD, secondat de PNG şi - mintenaş de PLD. Un adevărat regal de fente, chifle, dirblinguri, lovituri la cotoaie, mingi printre picioare şi şuturi in bară de la mijlocul terenului, cauzat de grăbirile politice ale deţinătorilor de actual mandat politic, de la putere şi din opoziţie. Acesta ar cam fi şi rezultatul preanticipat postanticipate pe care il poate scoate drept soluţie artizanul precipitărilor politice interne, după trei ani de prestaţie tot la mijlocul terenului , cu tribunele in delir.

Oare trebuia să ne aşteptăm la mai mult?

In sondajele de opinie, partidul domnului Becali (Gigi) vine puternic din urmă. E chiar pe locul trei-patru. Sau patru-trei, depinde de golaveraj (sondajele?) şi din care parte a tribunei vezi meciul. Cu o medie de 10% in preferinţele electorale, PNG partidul care creşte paradoxal in sondaje fără să facă nici un dram de politică pe bune - şi-a căştigat deja un loc in conştiinţa electorală constant zdruncinată a cetăţenilor. O doctrină aiuritoare, care adună laolaltă credinţa intr-un Dumnezeu de breloc şi speranţa şutului divin in ultimul minut de joc, o platformă politică ce imbărligă treburile veşnice cu cele nevolnic-politice viziunea PNG este o apocaliptică nucă de fotbal aruncată intr-un perete ce emană miros greu de cooperativă politică. Şi sub care evoluează magistral Gigi-sfera politică a latifundiarului din Pipera.
Să ne dumirim: păi, ce caută domnul Gigi de altfel, deosebit de intreprinzător om cu de toate la el, cu muc şi sfărc, cu mare lipici la media sportivă, printre politicienii noştri lipsiţi nu numai de-un muc şi-un sfărc, acolo, dar şi de o anumită sculă, obligatorie la purtător, odată?


Explicaţia e simplă: avalanşa de paşi impleticiţi, de proiecte politice schiloade, de strategii oarbe şi vanitoase a făcut praf şi pulbere guvernarea Alianţei D.A. PNL-PD, in mai puţin de trei ani de la preluarea mandatului, in 2004. Şansa miraculoasă de desprindere a Romăniei de politică duplicitară de tranziţie a fost ratată de nesincronizarea şi calcularea greşită a paşilor schimbării. Cu două partide care s-au logodit ca să se despartă, cu o opoziţie dezarticulată in interese partinice ireconciliabile, cu sateliţi guvernamentali care ba intră meteoric in Guvern, ba căpuşează politic guvernările de zece ani neintrerupt, a devenit din ce in ce mai evident că şandramaua naţională politică nu mai putea ţine.


Intre timp, pe margine, şi-a făcut incălzirea - printre flegme, scuipaţi de bomboane agricole, petarde făsăite şi suporteri vehemenţi o figură care avea să devină o emblemă a arbitrarului in politica romănească. Puţin căte puţin, situaţia din politica internă s-a echivalat cu frecventele situaţii de pe terenul de fotbal: in timp ce vărfurile fac presing şi extremele pistonează pe laterale pănă ii copleşesc pe fundaşii echipei adverse, vine liberoul din spate şi marchează golul. In atacul concertat şi deconcertant, nimeni n-a mai ţinut lăngă ultimul apărător, care a venit lansat din spate şi a scuturat plasa adversarului.


Gigi-sfera politică vine lansat din spate, fentează careul in care s-au bulucit toţi şi intră cu tot cu minge in poarta neapărată. Vom avea ocazia să savurăm execuţiile Gigi-sferei in politica romănească intr-un viitor foarte apropiat. Ne vom delecta admirănd la putere, in toată plenitudinea lor, personajele mitologiei politice contemporane. Şi vom aproba o listă de "ce e mişto" şi de "ce e naşpa" - alcătuite de doi oameni branduiţi definitiv printr-o apucătură de mare succes: răd mult şi tare in faţa camerelor de luat vederi. Desigur, listele lor vor fi impuse prin legi organice şi vor constitui platforma unică a guvernărilor, de-atunci inainte. Cine nu le va respecta va avea de-a face ori cu războinicul luminii şi locotenenţii lui care nu uită şi nu iartă, ori cu supremul jucător solitar, care, deşi uită mult, nici el nu iartă.


Sigur, cele spuse mai sus sunt doar un joc de cuvinte. Pe hărtie. Dar ştiţi cum devine treaba: din posibil pe hărtie, jocul de cuvinte devine plauzibil, iar din plauzibil, realist. Şi mai apoi - fezabil.