Traian Băsescu ne ia de proşti în cel mai sincer mod cu putinţă. Ăsta e principiul după care şi-a structurat comunicarea cu cetăţeanul. Chiar şi atunci când şi-a anunţat, în fine, candidatura la Preşedinţie, nu a făcut-o ca un şef de stat în exerciţiu. A trebuit să facă o baie de mulţime, să pună un membru local al PD-L să-i ceară să candideze pentru ca el să cedeze, omenos, în faţa valului de dorinţă populară, dezamăgindu-se pe el însuşi (neştiind nici chiar el că urma să-şi anunţe, atunci şi acolo, intenţia prezidenţială). Fotografiindu-se, la final, cu propunătorul.
Se împlinesc, în curând, cinci ani de la momentul în care Traian Băsescu a denunţat fraudarea alegerilor din noiembrie 2004, a cerut arestări şi a spus electoratului că "Nu pot ei fura, cât poţi tu vota!".
Această afirmaţie gravă v-a făcut pe mulţi dintre dumneavoastră să ieşiţi indignaţi la vot, chiar dacă nu eraţi deloc convinşi că Traian Băsescu e potrivit pentru funcţia de preşedinte. Aşa a "câştigat" alegerile actualul şef al statului.
Minciuna de atunci a ieşit la iveală imediat după alegeri, dar prea târziu pentru ca frauda morală enormă să mai poată fi reparată. Pro Democraţia a arătat că softul folosit nu a generat nici un fel de furt electoral şi la aceeaşi concluzie a ajuns şi o expertiză internaţională.
Din motive pe care însă nu le-am înţeles nici până astăzi, rezultatul expertizei nu a fost făcut public înainte de al doilea tur de scrutin - cum era normal -, ci a doua zi după scrutin!
Poate că rezultatul expertizei nu ieşise cum trebuia...
Mai mult, în cei cinci ani care s-au scurs, deşi avea în mână toate frâiele justiţiei, folosindu-le din plin în alte scopuri, Traian Băsescu nu a mai cerut niciodată vreo anchetă legată de presupusul furt din alegeri. "Uriaşa fraudă" fusese o problemă de mare interes naţional numai două săptămâni, în timpul alegerilor.
Toate astea sunt istorie. Dar iată că ele se leagă armonios cu actualitatea cea mai strictă. Nu sunt mai mult de şase zile de când preşedintele în exerciţiu ne-a spus răspicat că niciodată, în istoria ultimilor douăzeci de ani, alegerile din România nu au fost fraudate. Să-şi fi uitat afirmaţiile din 2004?
Din păcate, eu nu pot avea optimismul preşedintelui. Iată de ce. Un ministru de Interne, pe nume Dan Nica, a atras atenţia că există suspiciuni de fraudă, că autocarele din România par a fi suspect de ocupate în chiar duminica alegerilor. Ce a făcut în situaţia asta un premier numit Emil Boc? Poate credeţi că a fost îngrijorat, că a ordonat o anchetă. Nu. El l-a dat afară pe Nica, a omorât o majoritate guvernamentală şi ne-a transformat în singura ţară din lume care are jumătate de Guvern.
În locul lui Nica a fost numit Vasile Blaga. Printr-un decret al lui Traian Băsescu în care se spune că Nica a fost demis, deşi demiterea nu poate avea loc decât dacă ministrul respectiv a fost condamnat penal - ceea ce nu era cazul. În aceeaşi zi însă, printr-un alt decret, Traian Băsescu ne anunţa că Nica este revocat. De ce oare ne minte şeful statului?
Domnul Blaga e organizatorul tradiţional al campaniilor electorale PD-L şi Băsescu. Poate că e o coincidenţă. Ca şi schimbarea prefecţilor. Ca şi schimbarea legii referendumului. Ca şi referendumul însuşi.
Se vorbeşte mult despre cumpărarea umilitoare a alegătorilor cu mici, bere şi cârnaţi. Nu se vorbeşte mai deloc despre ceva cel puţin la fel de umilitor: pentru Băsescu mintea oamenilor e un fel de coş în care poţi arunca adevăruri de o zi. Un loc unde nu există nici logică, nici memorie, nimic.
Traian Băsescu ne ia de proşti în cel mai sincer mod cu putinţă. Ăsta e principiul după care şi-a structurat comunicarea cu cetăţeanul. Chiar şi atunci când şi-a anunţat, în fine, candidatura la Preşedinţie, nu a făcut-o ca un şef de stat în exerciţiu. A trebuit să facă o baie de mulţime, să pună un membru local al PD-L să-i ceară să candideze pentru ca el să cedeze, omenos, în faţa valului de dorinţă populară, dezamăgindu-se pe el însuşi (neştiind nici chiar el că urma să-şi anunţe, atunci şi acolo, intenţia prezidenţială). Fotografiindu-se, la final, cu propunătorul.
Preşedinţia lui Băsescu pare să fie dominată de valori constante. A început în minciună şi se încheie în minciună. "Statul sunt eu", spune, de fiecare dată, implicit, Băsescu. Adăuga el însă că e necesară "reforma" statului. În acest caz, evident că pentru a face reforma statului - care este chiar Băsescu - trebuie schimbat Băsescu. Q.E.D.
Citește pe Antena3.ro