Lumea prin care trec - Amuzantul Dinicu Golescu

Imi spun din nou (a cata oara?) ca ar trebui sa recitesc Insemnare a calatoriei mele de Dinicu Golescu. Din cate-mi amintesc, o tentativa de a-l actualiza a facut Mircea Iorgulescu. Eseul sau a aparut insa inainte de 1989. De priceput bine ca multe lucruri n-au putut fi spuse. La un taifas TV, intr-o pauza publicitara (lunga cat tranzitia!) schimb doua vorbe cu Octavian Paler. Ardelean grav cum e, Octavian Paler vede in uimirile lui Dinicu Golescu la Viena drama Romaniei mereu ramase in urma. Pe mine, boierul cu potcap si islic, ma amuza copios. Ce-o fi trait el de-adevaratelea dand de rigoarea nemteasca dupa Bucurestii manelelor lui Anton Pan?!

*

Cautandu-l pe Richard. O capodopera cinematografica, Leul in iarna, ma impinge sa citesc aproape toata noaptea despre domnia lui Henric al II-lea. Brusc, raftul de istorie a Angliei devine demn de interes. Nu l-am frecventat decat o data, in urma cu doi ani, cred, cand am adus de la Londra King & Queens, o carticica de buzunar ce se vrea un ghid ilustrat al monarhilor Marii Britanii si Irlandei. Caut si gasesc Istoria Angliei de Andre Maurois. E o incantare. Cu talentul sau de scriitor, Maurois invie o lume extrem de departata: cea a Angliei de la inceputul mileniului 1. Spre deosebire de istoricii profesionisti, autorul da atentie si vietii sociale, morale, economice. Concluzia lecturii: pe la 1000 si ceva, cand noi nu se stie daca existam, Anglia introdusese Common Law.