M-aţi putea acuza de subiectivism. Îmi asum acest risc. Revolta şi mânia pe care mi le provoacă un abominabil personaj, care a hotărât, din pix, că unui copil nu trebuie să i se ofere o şansă la viaţă, îmi îndreptăţesc însă atitudinea. Realitatea faptică e absurdă: în secolul 21, la Cluj, un nou-născut a murit aşteptând elicoptere şi salvări, deşi ar fi putut fi operat, la doar 200 de metri distanţă, de o echipă chirurgicală de elită, condusă de profesorul Ciuce. Dar, sub pretextul unui articol de lege prost interpretat, un contabil obtuz s-a opus intervenţiei, dezinformând cum că echipa de medici ar fi „lipsită de competenţe”. Adică lipsea o hârtie, de care nici măcar nu era nevoie... Interese meschine au reuşit să blocheze încercarea unor medici să salveze o viaţă. Acestea sunt erupţiile spasmodice, sunt tumorile unui sistem mafiot care provoacă metastaze şi omoară. Mai ales acum când în spitale au mai rămas doar 13.500 de medici dintr-un minimum necesar de 26.000, când 4% din totalul personalului din sistemul de sănătate continuă să plece anual, când 20% dintre cei încă activi sunt în pragul pensiei. Iar medicii trebuie să se lupte cu hârtii, în loc să salveze oameni. Raed Arafat are dreptate. Pare că am înnebunit cu toţii. La Cluj, orgoliile lunetistului l-au făcut să apese pe trăgaci. Glonţul era destinat unei echipe medicale pe care se ambiţionează să o conteste. Glonţul a ricoşat. A murit Sara Maria. Pe lunetist îl cheamă Petre Şuşcă, economistul care conduce Spitalul Judeţean Cluj. A ochit şi a tras de sub camuflajul unui teanc de hârtii şi frustrări. Dacă încă mă mai consideraţi subiectiv, imaginaţivă că următoarea ţintă ar putea fi propriul dumneavoastră copil.