Magnific chicken

IN SESIUNEA DIN IARNA anului 1959, studentul Pantelescu, de la Filologie, a fost dat afara din facultate fiindca s-a inchinat si a zis "Doamne ajuta!" la examenul de Materialism dialectic.

UNA AFIS plin de promisiuni cu "Oferta toamnei" la un magazin de stampile. Vor fi existand si stampile de primavara si stampile de iarna...

UN MERCEDES LOVESTE bine de tot, intr-un parcaj cu plata, un Volvo la fel de aratos. Curiosii nimeriti la incident nu-si ascund satisfactia. Unul din ei zice: "Nici invers nu era rau". Intamplarea mi-o aminteste pe aceea din 1980, cand o masina plina cu bisnitari tigani a izbit la stop, din spate, o Dacie plina cu militieni, iar oamenii de pe trotuare au aplaudat ca la teatru.

DAU MEREU INTR-UN ANTICARIAT de-o carte cu un nume care ma intriga: Logica stufului. Ma intreb, de fiecare data, cine-i persoana care a studiat stuful, ce motiv a avut sa scrie un tratat intreg despre stuf si cum dracu’ a reusit sa faca din banalul stuf o chestiune de logica pe 200 de pagini. Dupa ce-mi schilodesc luni in sir zile mintea cu astfel de intrebari, imi pun ochelarii si citesc atent titlul volumului. E "Logica stupului". Puteam sa-mi siluiesc creierii cu logica asta a stufului toata viata. Destinul e uneori si o problema de ochelari.

IN ACEEASI ZI, IN TREI LOCURI diferite, dau de restaurante, ale caror firme ma sidereaza. Nu stiu prea bine ce vrea sa spuna cuvantul "siderat", dar "Magnific chicken", "The chicken planet" si "Miraculous chicken" nu-s deloc niste nume care sa te lase nesiderat. Doar o carciuma, care sa se cheme "Universul minunat al gainii", m-ar sidera mai tare.

ROMANIA, TARA SARACA, dar cu cei mai multi paznici si badyguarzi la mia de locuitori. Eminescu si Creanga cu badyguarzi. Titulescu, si el, cu badyguarzi. Nu merge deloc. Merge insa perfect la calicie si la neamuri proaste. Badyguardul, ca blazon al unei puteri vicioase.

AM SAVARSIT O MARSAVIE si nimeni n-o s-o stie. Poate doar pictorul, in expozitia caruia am intrat fara sa-si fi dat seama ca aveam nevoie de toaleta salii, nu de bazdaganiile agatate de el pe pereti. Cata ipocrizie! M-am invartit nitel prin galerie si abia dupa ce-am schimbat cateva vorbe amabile m-am strecurat pe dupa ziduri spre veceu. Peste ani, cineva o sa-i descopere artistului "Memoriile". Si-n ele, elogiile mele la prima sa manifestare. Asta e!

CELE MAI MULTE LANSARI de carte si alte mondenitati se intampla spre pranz si la ore cand lumea e la munca. Primesc, cu politetea de rigoare, invitatiile si nu indraznesc sa zic: Ma, oameni buni, dar la ora asta sunt la serviciu. E o ora cand trebuie sa fii la serviciu. Daca n-o fac, e pentru ca in Romania e descalificant sa spui ca ai o slujba, ca lucrezi, ca nu-ti poti lasa munca, rosturile, interesele cand vor unul si altul. In Romania, distractia e buna la orice ora, iar munca, numai intre doua distractii.