Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
M-a intrebat cineva cate firme de forta au romanii? Adica? Adica sunt, mai sunt romanii proprietari pe ceva in tara lor? Pai, nu prea. Petrolul e al austricilor. Vapoarele, vandute pe un dolar, sunt ale cipriotilor, extraterestrilor. Rafinariile din Ploiesti sunt ale rusilor, ca si cel mai mare combinat de aluminiu din Europa, cel de la Slatina. Cele mai intinse terenuri arabile din Banat, latindu-se spre Oltenia, sunt ale italienilor. Firme unguresti au inchiriat terenurile de vanatoare din Transilvania si au cumparat o mare parte a terenurilor din aceeasi parte a Romaniei. Bancile sunt ale grecilor, societatile de asigurari ale cehilor. Restaurantele ale arabilor.
Nu sunt ale romanilor, ma gandesc eu, dar fiind ale unor firme cu domiciliul fiscal, cu domiciliul impozitelor in Romania, se cheama – nu-i asa? – ca-s romanesti. Da, dar romani, bastinasi, bastinas fiind si turcul daca s-a nacut aici, din tata-n fiu, bastinasi, apartinatori acestor meleaguri prin nastere au si ei mari proprietati, mari companii? Nu prea. Am pe cap o sapca primita cadou de fiica-mea pe care scrie Borsec si brusc ma luminez. Da, apele cu acest nume, izvorand din muntii Transilvaniei, sunt ale unei firme cu actionari principali romani, bastinasi, nascuti aici din tata-n fiu, pe care-i si cunosc. Tavi Cretu e presedintele companiei, Nicu Palfi e al doilea actionar si vicepresedinte. Sigur, li s-a dat peste mana, au avut de luptat caineste cu interese multiple, dar au avut forta sa reziste. Da, zic, apele minerale, cel putin cele de la Borsec, sunt ale unei companii romanesti, cu actionari ai pamantului. Ar mai fi mai tanarul izvor captat si imbuteliat, tot cu pumni birocratici in gura, de Nicu Croitoru la Cheia. Ura, am uitat! Petromidia e a unui roman – Dinu Patriciu. Iata o victorie. Ne-au luat petrolul strainii, dar ne-au lasat cea mai mare rafinarie, plasata la Marea Neagra. Stai, imi zic singur. Nu cumva Petromidia e a unora dinspre Asia, Patriciu vanzandu-si proprietatea, sau, ma rog, vanzandu-ne proprietatea? Pentru mine, fie ca e a lui Patriciu, fie ca e a unui turcmen, tot una ar fi. Sa dea impozite corecte la stat si cu asta basta. Doar orgoliul meu, nitel nationalist, nitel iesit din moda are de suferit. Dar ce mai e orgoliul in zilele noastre?
Imi tot rasucesc mintile in timp ce TVR 1 transmite de la Tebea un spectacol cu cantece despre Avram Iancu si iubirea de tara. Ce le-o fi venit? Poate-i afla demisul care s-a intors la Cotroceni, multumind magiarilor care l-au ajutat. Poate-i afla si-i da afara. Parca un minoritar, cam scelerat, l-a spanzurat mai ieri pe Iancu, imaginat ca o papusa de carpa si n-a patit nimic.. In zilele alea, presedintele se pupa pe dinti cu Orban si Tokes care cer deschis, pe fata, Ardealul, adica ala pentru care s-au jertfit Iancu si Horea. Dar sa nu ma rup de subiect. Un fin de-al lui fiu-meu, Bogdan, baiat destept, jurist, are o firma de betoane, de exploatat pietris. Iata, zic, ne-a ramas pietrisul! As! Firma e a strainilor iar Bogdan e doar – mare minune si asta – manager. Nici pietrisul nu ne mai apartine.
