Traian Băsescu, vioi ca o băutură gazoasă sub presiune, citind pe repede un text scris de alții, a cerut mai multă Europă. Vreau mai multă Europă! – a țipat demisul. Murind, marele clasic german Goethe, a rostit, ca ultime vorbe, „mai multă lumină” și nimeni n-a înțeles dacă pe cealaltă lume era întuneric și el, care deja o văzuse, dorea lumină în plus sau acolo, pe lumea cealaltă, chiar era mai multă lumină. Băsescu – cer iertare culturii universale pentru alăturarea inadmisibilă dintre moluscă și zeu - eliberat de povara de a fi însoțit de popor, văduv de națiune și văduv de sine, singur ca o cucuvea jumulită, vrea mai multă Europă. Ce să faci nene cu ea? Vrei poate mai mulți Barroso, fiindcă unul doar începe să-ți fie puțin? Vrei ceva supliment de Merkel? Poate că vrea – speriat, însingurat și ciufut - partea românească a continentului, România cu români în ea, pe care a pierdut-o ireversibil! Tânjește oare după țara lui, cândva populată? România goală, cea rămasă pustie, e cu el, e cu Blaga, e cu Anca Boagiu, cu Eba. Cine-s ei? Reprezentanți dați afară de popor și legitimați în orfelinatul european. Candidați care fug pe dealuri, îmbrăcați altcum spre a nu fi recunoscuți.
Nu poți fi în Europa fără poporul tău! – a strigat, din altă sală, de fapt de pe un stadion, cu 70.000 de români, Crin Antonescu și nu pot să nu-i dau dreptate. Dacă ești în Europa fără poporul tău înseamnă că ești o slugă, a proclamat liberalul. Dincolo, în Palatul Poporului, erau popularii europeni, singuri cu ei înșiși, sprijinindu-se într-un baston rupt. Bastonul e cel ales de ei în dauna poporului român pe care l-au umilit, l-au insultat și l-au pierdut. Ce fac ei, popularii europeni, cu bastonul rupt pe care l-au vârât pe gât românilor? E, zicea Ponta, care a vorbit cam lung, dar n-a vorbit rău, ultimul gard comunist și securist de care se reazimă popularii europeni în astă parte de lume. Aici, unde m-am uitat chiar cu uimire, pe stadionul unde România a pierdut ultimul meci fotbalistic, jucând bleg cu Olanda, s-a petrecut un fel de miracol. USL a arătat că e compus din oameni, din mulți, mulți oameni și dacă poporul e de găsit undeva, apoi aici e de găsit, în uriașa lui majoritate și nu în sala în care, aproape caraghioase, neamurile de sânge și de afaceri, financiare și amoroase, ale lui Băsescu s-au lipit de Merkel și Barroso. Ești singur, din ce în ce mai singur, fostule președinte, iar Parlamentul imaginat de tine ciclic în Piața Universității, a fost adunat de USL pe Stadionul Național. Lecția românească, fără ouă clocite și roșii, ți-au alungat la mii de poște susținătorii. Popularii europeni, negăsind acasă poporul român și rămași doar cu tine și fie-ta, s-au simțit jenați. Ești la Cotroceni, dar ai mai pierdut o dată.
P.S. Cineva mă ceartă că-s români care-l iubesc pe Băsescu. Ei ar fi cei mai numeroși! Se înșală. De ani de zile, toate sondajele îl arată pe Băsescu la o cotă jenantă de susținere populară. Același procent a rezultat și la referendum unde au votat 8.500.000 de cetățeni - mai mult de jumătate din cei cu drept de vot - și aproape 90 la sută au cerut plecarea lui. Că sunt și fani Băsescu, e adevărat. Să fie sănătoși. Știu că niciun argument nu-i poate clătina, așa că rămână prizonieri în dragostea lor.