Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Credeam că măcar în ziua de 15 august o s-o văd acolo. Dar nu era. Mă uitasem și-n alte zile după ea, însă n-o văzusem. Poate că nu mai îndura să fie Maica Domnului, fiindcă, e lucru știut, nimic nu e mai greu și mai dureros decât asta pe lume! De ce să-L nască doar o singură femeie pe IIsus, mereu și mereu aceeași? Ar trebui să le mai vină și altora rândul, să vadă și ele cum este!
Dar cum să gândească Precista așa? Cum să se sperie tocmai ea de durere? D-aia și coboară mereu din icoană, ca s-o doară. Încă n-a ajuns la pragul cel mai de sus al durerii. IIsus a crescut mare. Se descurcă, din ce vorbește lumea, singur. Nu că dumneaei nu i-ar mai plăcea să stea în icoană, cum să nu-i placă? Nu este nicăieri mai bine decât acolo! Nu te doare capul de nimic, n-ai nicio grijă, în icoană nu există boli, și nici timp. Plus că poți să te uiți la oamenii de pe pământ oricând. De la asta i s-a și tras Mariei plecarea din icoană. S-a uitat prea mult la oameni și-a văzut. Până când n-a mai răbdat să se uite. Și-a coborât din icoană, cam la fel cum ar coborî o femeie de la oraș cu plasele pline de cumpărături din autobuz ori din metrou. Sau o femeie de la țară din pătul cu poala încărcată de porumb, ca să dea de mâncare la găini. Mie așa mi s-a înfățișat într-una din zilele trecute.
La început, nu mi-a venit să cred. Cum să fie Maica Precista? Mai cu seamă că n-o chema peste tot Maria. În unele locuri i se zicea Ioana, Silvia, Margareta, Mihaela, Dorina, în altele, Foarea, Elisabeta, Constandina, Ana, Elena, Catrina, Ilinca, Constanța, Dumitra, Alexandra, Irina, Zenovia. Apoi am înțeles, era chiar ea, Născătoarea de Dumnezeu. Doar că singură. Adică doar ea și sacoșele. Doar ea și porumbul din poală.Doar ea și el, soțul său. Doar ea și ei, copiii săi. Doar ea și serviciul său. Doar ea și cratița de pe aragaz. Doar ea și mașina de spălat. Doar ea și aspiratorul. Doar ea și femeia tristă din oglindă. Doar ea și doctorul. Doar ea și boala. Doar ea și banii de pâine. Doar ea și banii de medicamente. Doar ea și singurătatea. Doar ea și poza de la nuntă. Doar ea și-o fereastră pe care nu se vedea nimeni venind. Ea și-o icoană mereu goală.
Tot zice că mai încolo, amânându-și pe zi ce trece întoarcerea. Fiindcă apare întodeauna un nume nume pe care ea vrea să și-l ia, și-o suferință nouă pe care vrea să o încerce. Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar lăcomia de suferință o aduce pe Maria atât de des pe pământ. Are tot mai puțin timp de stat în icoana în care ne-am obișnuit să-i vedem chipul . Știți ce făcea săptâmâna trecută, chiar în ziua de 15 august, dimineața, dar și pe la prânz, parcă și seara? N-o să vă vină să credeți! Își tăiase venele pe un munte din nordul Irakului și veneau mii și mii de copii să-și potolească setea cu sângele ei!
Citește pe Antena3.ro
