x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mămăliga şi explozia

Mămăliga şi explozia

de Dragos Moldovan    |    20 Oct 2010   •   00:00

Un preot a spus "NU". Ministrului Educaţiei i-a fost refuzat dreptul de a fi naş. Marţianului trist, rătăcit pe planeta noastră, debusolat într-atâta încât a ajuns tocmai în România, unde a fost aclimatizat forţat, sub numele de Daniel Funeriu, acestei existenţe deci, un preot ortodox, dintr-o biserică românească, nu i-a dat voie să fie naşul de botez al unui copil. Uite-aşa, zbang! Ca o torpilă care explodează la ţintă. Nu. Nu se poate. De ce? Pentru că faţa ministerială se declarase pe un post de televiziune ateu. Carevasăzică, atunci dă-te, dom'le, la o parte, că poate vrea dumnealui, sau dumnealui. Jalnic.

Funeriu Daniel. Această întâmplare a ţării noastre. Referindu-mă la el vreau să mă cantonez în metafizica de cartier. Să mă folosesc de instrumentele logice pe care le găsesc la colţul blocului. Bre, aşa, în principiu, dacă eşti ministru, mă rog, V.I.P., persoană publică, nu e bine să declari în piaţă că eşti ateu. Nu e numai o chestiune de imagine, deşi, aoleu, când vine vorba de partid, ferească Sfântul! Da' nu e vorba numai de PR, repet. E vorba pur şi simplu de a-ţi activa niţel neuronii, de a băga puţină benzină în creieraş şi de a-ţi acorda un răgaz de gândire. Că cine ştie? Sunt chestiuni pe care trebuie să le tratezi cu deferenţa şi rigoarea de cuviinţă. Hai să zicem că Daniel a stat destul pe gânduri şi gata!, s-a plictisit şi a tras o concluzie definitivă. A citit până şi-a făcut capu' pătrat pe tema asta şi nu mai încape nici o discuţie. OK. Nene, da' tu eşti ministrul Învăţământului. Carevasăzică ai oarece responsabilităţi în privinţa dimensiunii metafizice a naţiunii române. Ca ministru al Educaţiei, zic eu, trebuie să simţi sufletul poporului ăstuia. Sau ce, vorbesc prostii, nu-i aşa?

Bine, dom'le, dacă tot te-ai declarat ateu ca o vedetă tv care vrea să facă audienţă, cât de prost să fii să te duci după aia să botezi un copil? Adică nu, cât de fără Dumnezeu?
L-am luat pe Funeriu drept exemplu, ca la şcoală, pentru ceea ce se întâmplă la ora actuală în România. Acedie, aşa numesc isihaştii starea aia de profundă plictiseală, de nonsens existenţial, de lene şi de lipsă de dorinţă de a mai face ceva. De îndepărtare de Dumnezeu, asta e explicaţia pe care o dau Sfinţii Părinţi stării cu pricina. Funeriu Daniel este numai un elev slab, un discipol nepriceput, o demonstraţie neterminată a sistemului care ne-a înlănţuit ca o caracatiţă şi strânge, şi strânge, până când şi senzaţia de panică dispare şi se instalează leşinul, acedia, o mămăligă răcită.
Măi Daniel Funeriu, măi, voi, una e să fii ateu alta e să n-ai nimic sfânt.

"Preoţi cu crucea-n frunte!, căci oastea e creştină,/ Deviza-i libertatea şi scopul ei preasfânt./ Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ." (E utima strofă din Imnul Naţional)

×
Subiecte în articol: editorial