Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asta ar fi formula fericirii sau formula prin care o femeie, care-si pierduse fericirea intr-un mariaj 'plictistitor', lipsit de motivatie si de bucurie, si-a regasit...bucuria de a trai. 'Mananca, roaga-te, iubeste' este titlul unei carti (din nefericire, nu cunosc numele autoarei, caci n-am citit cartea, dar am vazut filmul pe HBO), cu un mare succes la publicul larg. Succesul in sine al cartii, ca si al filmului ar putea fi chiar confirmarea faptului ca fericirea poate face miracole, dar si multi bani. Liss avea o casa, confort, facuse totul cu mana ei, asa cum isi dorise si, cu toate astea, suferea; nu era fericita. Trecerea de la nefericire la fericire este ceea ce ne-ar putea interesa si pe noi, caci suferinta si fericirea sunt cautari comune tuturor fiintelor. Liss, personajul care face trecerea de la suferinta si apatie la fericire, are curajul sa faca ceva ce multi, poate prea multi oameni nu pot, nu inteleg sau nu stiu ca ar putea face; o schimbare radicala. Divortul, adica iesirea premeditata dintr-un mariaj comod, dar lipsit de viata, o duce catre pierderea tuturor bunurilor sale, iar asta o elibereaza – poate – de trecut. Cheia este tocmai intelegerea faptului ca o situatie in care te simti nefericit iti cere sa faci o schimbare. Ca fericirea este cheia succesului ar putea fi, deja, o idee banala, numai ca, in starea sa de suferinta omul nu mai vede nici banalitatea si tinde sa creada ca nu are nici o iesire din situatia sa.
In clipa in care ne simtim teribil de nefericiti, primul pas catre iesirea de pe drumurile bombastice si periculoase ale depresiei si caderii in pustiu ar putea fi chiar dorinta de a gasi o iesire si disponibilitatea de a face schimbari in viata noastra. Daca ne simtim pustiiti, nefericiti, blocati si lipsiti de vitalitate s-ar putea sa fim in situatii care nu-i plac sufletului nostru. S-ar putea sa facem lucruri obligatorii, necesare, dar nu si pe acelea care ne pot face fericiti. Intr-o viata intreaga, omul nimereste adesea in situatii si pe carari straine sufletului sau, iar aceasta 'nimereala' ii poate crea o persistenta si tot mai pronuntata stare de nefericire. Apatia, depresia, nelinistea, angoasa, suferinta tot mai persistenta ar putea fi indiciul esential al faptului ca ne-am ratacit pe drumul catre fericire, ca ne aflam pe un drum, nu se poate spune 'gresit', caci altii, aflati pe acelasi drum, se pot simti in matca lor si pot fi fericiti, dar unul strain de ceea ce ne-ar face pe noi fericiti. Ne instrainam de propriul suflet atunci cand nu ne simtim impliniti si ceea ce facem nu este ceea ce ne dorim cu adevarat. Iar cea mai mare piedica din calea noastra s-ar putea gasi chiar in noi insine, caci nefericirea ne cere o schimbare, iar ratiunea noastra se impotriveste schimbarii sau o vede imposibila. Fara schimbare, insa, nu putem spera sa iesim din incercanatele ulite ale suferintei, iar ca o consecinta, ne indepartam tot mai mult de noi insine si de ceea ce ne-ar face fericiti daca ne-am dabarasa de frica de necunoscut. Nefericirea ne poarta dintr-un esec in altul, dintr-o tulburare in alta, iar la baza ei ar putea sta tocmai neantelegerea faptului ca omul nefericit este incompatibil cu succesul si bucuria de a trai. Poate ca inflatia de depresii care macina lumea noastra are la baza tocmai aceasta neantelegere; facem ceea ce nu ne place, stam in situatii in care ne lipseste iubirea si asta-i o departare de sine. A avea curajul sa schimbam ceea ce ne face nefericiti ar putea fi cheia fericirii, inainte de 'a manca, a ne ruga si a iubi' sau impreuna cu toate acestea.
