Manualul colecţionarului

Imhotep a fost medicul faraonului, arhitectul, sfetnicul şi vizionarul acestuia. Oricare medic, chiar şi cel mai modest, e filozoful profesiei sale.
Un medic român publică un cuprinzător dicţionar, mereu revizuit şi adăugit, al medicilor scriitori. S-ar putea întocmi - dacă nu cumva şi există unul - un dicţionar al medicilor muzicieni. O carte cu caracter enciclopedic al medicilor colecţionari de artă ar dovedi un prag de competenţă şi de aplicaţie spirituală foarte înalt.

Relaţia cu artele e atât de complexă în lumea medicinei, încât se poate spune că ţine de esenţa profesiei. Artiştii şi cercurile artistice au medicii lor, cu care obişnuiesc un stimabil contract de notorietate. Spre deosebire de colecţionarii ridicaţi din alte medii intelectuale, care îşi restricţionează vizitatorii, medicii năzuiesc la un statut public de colecţionari şi insistă în acest sens. Neurochirurgul Hortensiu Aldea, din Iaşi, a publicat la Editura DANA Art din municipiu un album-catalog al vastei sale colecţii de pictură. Unul şi mai cuprinzător ar fi inventariat toate obiectele şi tot mobilierul din locuinţa celebrului doctor.

De regulă, colecţionarii au o orientare cardinală, pe care o complimentează cu alte "strânsuri din cele frumoase", cum ziceau odinioară cronicarii, astfel că totul în jurul şi în preajma lor are o biografie şi un suport estetic. Într-un cuvânt înainte la volum, foarte solicitatul neurochirurg ieşean pomeneşte de rolul stimulator pe care l-a avut sărăcia din copilărie în modelarea ambiţiilor sale umaniste.

Deşi nu o spune direct, e recunoscător anilor în care s-a format ca defavorizat al soartei. Cariera de medic şi de arbitru al gustului, în foarte activul judeţ cultural, a fost pentru toţi cei care-l cunosc şi îi sunt apropiaţi o măsură a reuşitei în viaţă în condiţiile unor potrivnicii concertate. Aşa trebuie înţeleasă şi patima de colecţionar a medicului.

În deschiderea somptuosului catalog, Valentin Ciucă, scriitorul de artă cel mai productiv şi mai sigur orientat în munca muzeală din toată România, dă o definiţie a pasiunii plină de tâlc: "A colecţiona înseamnă a înţelege". Nu numai subtilul reprezentării de şevalet, ci şi rostul tău între semeni.

Trebuie lămurit un lucru: înainte de 1990, colecţionarii ţineau de o categorie socială a răufăcătorilor toleraţi, niciodată nominalizată şi citată astfel. Colecţiile s-au alcătuit sub semnul lui "fie ce-o fi", de către oameni care-şi asumau un risc maxim. Nici unul nu putea dovedi cu acte nici toate achiziţiile, nici banii daţi. Mulţi au fost hingheriţi de autorităţi şi vămuiţi brutal, în baza unei legi 18 a averilor ilicite, care bloca numeroase iniţiative culturale. În felul lor, colecţionarii sunt nişte învingători, deşi nu pot spune întotdeauna cu cine au luptat şi cât i-a costat victoria. Şi nici cine e învinsul.