Au trecut cele doua decenii profetite de Silviu Brucan, dar suntem departe de a fi gasit Taramul Fagaduit al democratiei si prosperitatii. Dimpotriva, am senzatia ca ne intoarcem vertiginos in trecut, in apele tulburi de la inceputul anilor ’90. Si nu vorbesc doar de marasmul economic, de curbele de sacrificiu, de nesiguranta zilei de maine – desi, pentru majoritatea romanilor acest deja-vu este cel mai greu de indurat. Cu atat mai mult cu cat acum nu mai functioneaza anestezia entuziasmului iesirii din totalitarism, iar de mitologia tranzitiei s-a ales praful.
'Inainte sa ne fie bine, trebuie sa ne fie rau!', 'Strangeti cureaua!', 'Reformele sunt dureroase, dar obligatorii!' – am mai auzit toate astea. Am mai avut valuri uriase de restructurari, somaj galopant si inflatie. Cum se face, insa, ca dupa atatea sacrificii, ne-am trezit tot cu institutii publice ineficiente sau de-a dreptul butaforice? Cum se face ca administratia este azi mai politizata decat oricand? Ca niciodata nu a contat mai putin competenta si ca relatiile de partid decid numirile in orice functie – de la sef de deconcentrata, pana la director de gradinita?
In locul vidului legislativ de la inceputul anilor ’90, avem un haos de supralegiferare ambigua si adeseori contradictorie. Pe vremuri, puterea cauta sa ocoleasca regulile; acum le schimba fara jena, dupa cum ii convine. Conducatorii de azi nu se mai sinchisesc sa mimeze vreo urma de consecventa. Au transformat politica intr-un spectacol suprarealist, pentru un public amnezic. Traian Basescu, maestrul absolut al metamorfozelor, ramane reperul inegalabil al lipsei de scrupule. Intrat in politica la trena lui Ion Iliescu, se prezinta acum drept far calauzitor al dreptei romanesti. El decide ca Doina Cornea este o reactionara pesedizata, in timp ce Vladimir Tismaneanu reprezinta chintesenta anticomunismului.
El decide cine este liberal 'autentic'. De exemplu, Dinu Patriciu. Da, da, mogulul vandut rusilor, tradatorul de neam si de tara, piatra de moara atarnata de gatul PNL! Ah, scuzati-ma, asta era retorica de anul trecut! Acum, cica, Patriciu ar avea stofa de premier... Evident, cu conditia sa-l scoata de pe sine pe Crin Antonescu, singura locomotiva electorala care sperie Cotroceniul. Se contureaza deja scenariul pentru alegerile de anul viitor. Bazat pe populism si confuzie. La fel ca acum 20 de ani, vom avea o eruptie de partidulete incropite peste noapte. Personaje stranii si colorate vor invada platourile de televiziune. Preselectia a inceput. Alaturi de consacratii Becali sau Vadim, s-au calificat deja debutanti ca Dan Diaconescu sau Garcea. Si, ca sa ne amintim mai bine de 'inceputuri', pe tusa se agita frenetic Miron Cozma. Ne-am intors de unde am plecat. Dar mai saraci si mai lehametiti.