Câinii au rupt lanţul. Lanţul victoriilor în serie promise pentru returul campionatului. La ora când scriu s-au jucat doar trei meciuri din cele programate în etapa a treia a returului. Dar trofeul jenei maxime cred că poate fi deja acordat. Fără probleme! Moldovenii lui Pinalti i-au făcut de ecarisaj pe lătrătorii capitalişti chiar în Groapa cea natală. Au marcat în propria poartă, au marcat apoi în poarta lui Dolha şi au pus-o de-o egalitate care a coborât în bernă orgoliile dinamoviste. Isprava Ceahlăului l-a deposedat pe Borcea de aroganţe în cel mai al dracului moment al înfoierii sale. Adică tocmai atunci când principalul partener de gang, Gigi Becali, era răpus de miştourile care au urmat ruşinii pe care Steaua a păţit-o în Ghencea, în compania aceloraşi pinaltişti. Acum Gigi poate invoca în favoarea sa circumstanţe atenuante. Elementul-surpriză care a dat cu orgoliul Stelei de pământ se consumase. Dinamoviştii erau deja avertizaţi în privinţa capacităţii nemţenilor de a profita de fudulia granzilor. Oamenii Ţălnarului puteau fi, aşadar, mai precauţi. Dar n-au fost şi s-au trezit într-o realitate care i-a generat lui Borcea muţenii hamangiste. Cardinalul de Groapă Tristă s-a retras în durerea sa. Discursul reproşurilor e plasat în responsabilitatea megieşilor.
Marele ghinion al dinamoviştilor îl constituie conducerea eterogenă, capricioasă şi total neprofesionistă a clubului. Succesele şi insuccesele echipei nu sunt niciodată interpretate corect, în definiţia şi logica lor. Succesele şi insuccesele echipei sunt folosite, deopotrivă, doar ca pretexte în susţinerea şi impunerea unor atitudini subiective, a unor partizanate infantile. Lotul echipei este negociat deseori mai abitir decât nişte lăzi de zestre lăsate pe mâna unor soacre ţâfnoase. Criteriul cumetriilor de tot felul subordonează fără drept de apel departajarea valorică. Mai grav mi se pare faptul că selecţia vicioasă nu se rezumă la încropirea lotului şi la amănuntele financiare ale contractelor de joc. Conducătorii îşi exersează muşchiul dictatorial chiar şi în alcătuirea echipei. Antrenor bun este doar acela care poartă responsabilitatea rezultatelor chiar dacă, deseori, decizia titularizării unor jucători îi este impusă din înaltul tribunei oficiale. Dar antrenorul "bun" pentru conducători devine astfel antrenorul fără autoritate asupra jucătorilor. Jucători care ştiu să profite de deranjul relaţiilor din club, jucători care îşi fac de cap în funcţie de cum îi legitimează relaţia cu tăricenii din conducere.
După egalul cu Ceahlăul, tunurile au fost puse pe câţiva dintre jucătorii dinamovişti. Indolenţa lui Adrian Cristea, titularizările impuse ale lui Niculescu şi Zicu, visările lui Pulhac alimentează cele mai multe dintre comentariile critice care împânzesc presa sportivă. Peste picior este luat şi N'Doye. Împotriva rebelului personaj se revoltă şi colegii de echipă, care consideră că ieşirile acestuia i-au trimis, imediat după meci, în cantonamentul de la Săftica. Împotriva lui N'Doye
a scârţâit şi dulapul Marius Niculae: "Eu nu vorbesc. Să vorbească omul negru". Bravo, nea! Ai dat tu niscaiva goluri cu Ceahlăul şi ţi le-a scos "negrul" din poartă?