Masele largi

Zicerea că nu poţi păcăli tot timpul pe toată lumea e ne­a­de­vărată. Există şi lumi care nu se simt bine decât păcălite. Discernământul nu-i un dar biologic. El se formează, se cultivă, sunt şi momente în viaţă când trebuie apărat, când oboseşte. Discernământul e o luptă. Oamenii cu un discernământ superior cern corect lucrurile şi impun criterii de calitate, valori, susţin la rândul lor cariera unor inşi ingenioşi, inspiraţi şi productivi.

De când mă ştiu mi s-a vorbit de masele largi, de rolul lor în istorie, de obligaţia individului de a sluji interesele acestor mase largi. Poate că aş fi crezut în rolul maselor largi dacă indivizii care le reprezentau, care vorbeau în numele maselor largi n-ar fi fost nişte mărginiţi, nişte hahalere şi nu rareori nişte siniştri. Nici unul dintre oamenii de seamă pe care i-am cunoscut nu a făcut caz de masele largi, ci de personalităţi şi de persoane care tindeau la condiţia de personalităţi şi se iniţiau în acest sens. Nu ca să se cufunde în masele largi, ci ca să se desprindă din ele. Un compozitor i-a dat unui activist, trimis prin anii 1960 de partid să le ceară muzicienilor să compună simfonii şi pentru omul de rând, să le priceapă şi el, următoarea replică: O să le compunem, dar nu putem să ne ducem cu Filarmonica la omul de rând acasă, că n-are unde să ne primească, e mai bine să vină el la Ateneu.

Aceeaşi idee, în altă formulare, am aflat-o ani mai târziu la un istoric de artă plin de solicitudine pentru aşa-numitul "public mare" al artei. Arta e pentru popor, a spus el, în măsura în care poporul cumpără biletul de intrare la Muzeu. Faptul că un muzeu, precum Luvru, e colindat în fiecare an de opt, nouă mi­lioane de diverşi din toată lumea şi din toate stările sociale nu înseamnă că rafinatele lucrări de artă conservate aici au ajuns brusc la înţelegerea maselor largi. Luvrul a evoluat, ca funcţie, de la statutul de tezaur mondial de capodopere la acela de şcoală pentru masele de vizitatori. Cel puţin în aparenţă, întrucât milioanele de turişti care ajung să vadă Luvrul o fac în cuprinsul unor cheltuieli de voiaj mondial inaccesibile maselor largi. E vorba aşadar de opt, nouă milioane de selectaţi. I-a selectat posibilitatea de a-şi lărgi cunoaşterea, faptul că nu mai sunt "mase largi", că au devenit clasă de mijloc.

Cei opt, nouă milioane de vizitatori pe an s-au desprins definitiv de categoria lumii ce se simte bine când e păcălită cu sloganuri despre rolul maselor largi în cultură. Vizitatorul de azi al marilor muzee, unde se vine cu autocarul şi cu puhoiul în zilele de sărbătoare, s-ar simţi jignit dacă ar fi socotit "popor". El e un individ într-o mulţime, dar individ, nu puhoi.

Ca să distrugi Luvrul nu-i nevoie să-l bombardezi. E destul să năvălească în muzeu opt, nouă milioane de ignoranţi, înarmaţi cu îndemnul populist al lui Lenin: Tot ce vedeţi aici era numai pentru exploatatori, acum e al vostru, luaţi şi bucuraţi-vă!