x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Memoria aurului

Memoria aurului

de Maria Timuc    |    10 Sep 2013   •   17:44

Nu ştiu dacă preţul aurului se trage doar din calităţile sale fizice şi nu ştiu dacă aurul e doar un metal preţios, nu ştiu dacă nu cumva e adevărat ceea ce ne spun oamenii care au clarvedere adevărată sau clarsimţire şi anume că aurul memorează ”existenţa”, întamplările celor ce-l poartă. În vreme ce cristalele reflectă energia, aurul o memorează. Sunt oameni care pot ţine în mană un inel şi pot povesti istoria celui ce l-a purtat. O mărturisire credibilă în acest sens am citit în cartea lui Joe Vitale, ”Zero Limite”, unde autorul povesteşte cum Ihaleakala Hew Len, un iniţiat pe care mulţi romani îl cunosc, deja, căci a fost şi în Romania, descrie scene din vieţile celor ce au purtat un inel, doar atingand inelul. Mă gandesc acum la ”memoria aurului” pentru că, din întamplare, am putut să văd duminică seara, de ziua Maicii Domnului, miile de oameni ce curgeau ca un ...rau de la Universitate spre Piaţa Romană. Trăiam sentimentul că nu văzusem aşa ”revărsare” de mulţimi nici măcar la Revoluţia din 1989; culmea e că energia acelei mulţimi avea o frumuseţe, pe care am putut s-o simt mai clar cu ochii închişi. Sunetele acelei mulţimi erau exact sunetele naturii; părea că acolo, pe stradă, curgea cu putere un rau, o casacadă, părea că mulţimile foşneau cum foşneşte vantul în păduri, părea că se leagănă crengile pomilor şi curge, şi susură apa...pe străzi. Părea că munţii de la Roşia Montană sau, poate, toţi munţii ţării şi pădurile ce-i acoperă se mutaseră pe Bulevardul Magheru, părea că sunetele naturii se întrupaseră acolo, în mulţimi şi se manifestau prin ele. Părea că munţii şi pădurile merg pe stradă, că vantul şi curgerea raului sunt şi ele pe stradă. Simţeam toate acestea atunci şi, în acelaşi timp, îmi răsuna în minte întrebarea; ”ce forţă adusese munţii şi vantul, raurile şi pădurile pe Bulevardul Magheru, oare ce putere este aceea care a materializat natura, dincolo de conştienţa umană, prin care ea se manifesta, în acelaşi timp? Cum e posibil ca glasul neauzit al munţilor să se audă pe străzi?” Aşa ceva nu mai văzusem niciodată, nu mai simţisem niciodată, exceptand momentele în care meditam în natură. Ceea ce simţeam imediat ca răspuns era...tocmai senzaţia că există o memorie a aurului, tocmai sentimentul că mă aflam în faţa unei apariţii, a unei întrupări a energiei acestui popor, a energiei vieţii, ce se acumulase în aur şi se transferase straniu în mulţimi, fără ca ele să ştie.

Eu nu m-am documentat niciodată în legătură cu Roşia Montană, nu ştiu deloc ce fac ecologiştii, nici ce fac autorităţile în situaţia asta, nu am nici o idee despre ce-i adevărat sau fals aici, cine are dreptate sau nu. Eu am simţit, însă, o stare şi-am descifrat în trăirea mea detaşată, nepătimaşă, lipsită de judecăţi şi de emoţii negative, manifestarea unei energii, ce părea că vine din istorie, din memoria colectivă a existenţei noastre, nu doar ca popor, ci a existenţei Vieţii însăşi! Mi s-a părut că ”aurul” poartă în el memoria Vieţii, memoria trecutului şi a prezentului nostru, că – poate – el nu-i acolo, în pietre, pentru ca noi să-l facem inele şi paine, zarzavat sau PIB, cat – poate – pentru a ne înregistra existenţa şi a ne păstra în memoria materială a acestei lumi. Poate-i o interpretare, nu pretind deloc că-i corectă, exactă sau adevărată,  poate a fost o percepţie ”poetică”, dar nu ştiu nici că nu-i corectă sau adevărată. Trăirea mea interioară mi-a spus, însă, că Viaţa e o putere, că puterea ei adusese munţii pe stradă şi că tocmai puterea ei, a Vieţii, va limpezi apele tulburate de mintea omenească. Am trăit atunci sentimentul că vom curge în ritmul vieţii şi, că, în cele din urmă, cei cu putere de decizie vor alege calea care sprijină viaţa tuturor. Sincer, eu nu cred că munţii şi raurile pot veni în formă energetică printre betoane, creand o manifestaţie fără precedent în ţara aceasta, dacă n-ar fi important, crucial chiar să înţelegem că viaţa s-a schimbat radical, iar treaba noastră ar fi aceea de a înţelege cum să trăim, cum să gandim şi cum să acţionăm pentru a supravieţui şi a aduce mai multă frumuseţe în vieţile noastre!

×