Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Ne-am împăcat, mergem înainte !”, cam aşa a sunat mesajul liniştitor al bicefalilor de la puterea mică. Căci aia mare e încă monocefală. Dar înainte e răspântia, şi ei ştiu asta, drumul împreună s-a terminat. Cearta de acum a anunţat doar ruptura definitivă. Anul ce vine nu-i va mai prinde coechipieri, urmează bătălia pentru Cotroceni, iar cine câştigă preşedinţia în România are aproape totul. Proiectul lor a fost unul de conjunctură şi slavă Domnului că a rezistat atâta ! Era nevoie de o opoziţie serioasă şi credibilă la insul din Deal, altfel ajungeam ca bieloruşii. Antonescu nu poate rămâne la nesfârşit captivul pesediştilor, după cum ultimii nu-şi pot risca viitorul cu un preşedinte de ţară adversar politic. Fiindcă, la urma urmei, Crin le va fi de-a pururi rival, nicidecum subaltern. Şi invers, bineînţeles. În politică, alianţele nu sunt de durată, de vreme ce interesele se tot schimbă. Conjuncturile sunt decisive, ele adună şi desfac coaliţiile. Aşa că, în pragul destrămării, un gând de mulţumire useliştilor n-ar strica, ne-au redat deunăzi speranţa şi au primenit aerul stătut şi nociv al ţării. Împăcarea clamată public înseamnă, de fapt, amânarea divorţului, de nu s-ar lăsa cu păruieli şi cafteli. Cu mahalagisme şi înjurături. Mai bine un partaj voluntar şi la bună vedere !
Într-un studio de televiziune, câţiva politicieni şi analişti discută despre scandalurile din acea zi. Subiect devine un deputat prins cu mâţa-n sac de organele judiciare. “Păi, ăla, în mod normal, nici nu trebuia să fie parlamentar, că nu a ieşit primul la vot, a nimerit acolo prin efectul legii”, zice cineva. Prin defectul legii, îl corectez în gând, revoltat de obscena borţoşenie a legislativului nostru. O pravilă care a permis tuturor şmecheraşilor şi golanilor să-şi spună legislatori şi să ne decidă viitorul. Prezentul nu-l mai socotesc, îl trăim deja în irosire şi înjosire. Ocupaţia dumneavoastră? Parlamentar prin defectul legii… Ce mai cacofonie democratică !
Un popă de pe plaiurile moldave a picat în păcatul lumesc. În fişa postului scria că se îndeletniceşte cu salvarea sufletelor încăpute în ghearele diavolului penal. Ca-ntotdeauna, Necuratul l-a învins iarăşi pe Ăl de Sus, iar deţinuţii l-au adus de partea lor pe preot. L-au momit cu bani şi alte alea de nu mai încăpeau şpăgile şi aparatele de telefon clandestine în anteriul unsului Domnului. Se buluceau condamnaţii la poalele clericului ca la un făcător de minuni, şi nu greşeau neam. Găseau sub sutană o alinare, că d-aia se cereau la spovedanie. Azi, dintr-o faţă bisericească, nenorocitul s-a prefăcut pe dată în faţă penitenciară. Adesea, spre iad te însoţesc popii, nu dracii. Ori împieliţaţii s-au deghizat în slujitori ai credinţei religioase şi cutreieră nestingheriţi prin lume ? Oricum, şi asta tot dracu' o ştie…
Circul politic dâmboviţean s-a îmbogăţit cu un nou bufon. Ăia vechi se demodaseră şi abia dacă mai smulgeau un zâmbet amar, o fărâmă de aplauze. Îi sleiseră multele spectacole degeaba, pudra şi vopselele le scorojiseră obrajii, iar anii nu-i iertaseră deloc. De aceea spectatorii nu se mai îngrămădeau să-i vadă şi ocoleau menajeria, altădată plină ochi. Pe neaşteptate, un tinerel cu ochelari şi cu o căutătură suspectă, s-a anunţat ca urmaş al bravilor saltimbanci ai naţiei. La început s-a arătat cu funia de usturoi pe umeri şi cocoţat pe un geam de WC. L-am ignorat, un exaltat cu pretenţii de intelectual şi fără medicaţia la zi, am murmurat dezgustat. Recent, caraghiosul a dat buzna în Casa Poporului, scălâmbăindu-se şi agitându-se ca un posedat. Unde mai pui că a şi murdărit tricolorul, fluturându-l ca un zbanghiu. A ţopăit şi a aruncat cu bănuţi, fericit că a scăpat din cămaşa de forţă, şi a acuzat îngrădirea dreptului la protest. Imberbul s-a autodeclarat şi şeful unei mişcări aparent civice, deşi, când se uită la noi, ciudatul individ pare şeful unei mişcări cinice. Cică ar fi absolvit cursuri pe-afară, are sânge de european sadea şi visează să conducă România, s-o transforme în ospiciu, adică. Fanatismul nu-i decât o formă de nebunie şi mă mir că eurobufonul Neamţu n-a aflat tristul adevăr.
Citește pe Antena3.ro
