Merkel, ești labilă?

Vom afla, cândva, ce a vrut cu adevărat Angela Merkel de la România. E, cu siguranță, ceva ce Traian Băsescu i-a oferit sau i-ar fi oferit dacă ar mai fi fost prim-ministru.
 

În niciun caz nu este vorba de argumentele invocate, azi, de ambasadorul Germaniei la București.
 

Excelența sa, Andreas von Mettenheim, susține că România nu poate asigura securitatea frontierelor sale care coincid cu ale Uniunii Europene. Nu este vorba doar de echipamentele tehnice de la graniță, ci și de corectitudinea vameșilor. Or, cu un sistem de Justiție cu atâtea probleme relevate de Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), această corectitudine a vameșilor nu poate fi garantată. Ca atare, degeaba depistezi infractorul la graniță cu echipamentul de ultimă generație, dacă acesta intră în România -deci în UE- după ce îi strecoară vameșului un „stimulent” generos.
 

Argumentul, pe care domnul ambasador l-a invocat și în urmă cu câteva săptămâni, într-un interviu televizat, unde a apărut alături de ambasadorul Franței, care i-a ținut isonul (putem deduce, de aici, că și Franța va vota împotriva aderării României), este corect. Doar că era la fel de corect și la precedentele consilii JAI (Justiție și Afaceri Interne), când Germania și Franța au susținut aderarea României la Schengen. Singura care s-a opus, de două ori la rând, a fost Olanda.
 

Or, granițele României nu erau deloc mai sigure (sau nesigure) atunci. Ce s-a întâmplat de la precedentul consiliu JAI încoace este doar pierderea puterii absolute de către Traian Băsescu.
 

MCV nu a relevat un regres al Justiției din România, ci a punctat progresele realizate și a subliniat că „mai e mult până departe”. Cam așa au stat lucrurile cu fiecare raport MCV. Nimeni nu se putea aștepta la o evoluție spectaculoasă, de la precedentul Consiliu JAI, la cel de acum. Din această perspectivă, dacă Olanda își va schimba votul, de data asta, poate părea la fel de ciudat, precum răzgândirea Germaniei.
 

Amânarea integrării României și Bulgariei în spațiul Schengen aduce prejudicii însemnate companiilor europene care au investiții în cele două țări. Olanda este cel mai important investitor în România și a existat un lobby semnificativ al olandezilor cu afaceri în România, pe lângă guvernul de la Haga, pentru un vot pozitiv la JAI. Acesta ar putea fi motivul logic al aparentei schimbări de atitudine a Olandei față de România, manifestată la recenta întâlnire a miniștrilor de externe din cele două țări.
 

S-a spus că Germania „s-a sucit” din considerente electorale. Dar companiile din Germania sunt și ele interesate în aderarea României la Schengen. Tradițional, oamenii de afaceri sunt, preponderent, susținători ai Uniunii Creștin Democrate - formațiunea Angelei Merkel. De partea lor, social-democrații sunt mai favorabili integrării României, atât în UE, cât și în Schengen, presa de centru-stânga criticând atitudinea refractară a Guvernului și zvonurile alarmiste lansate de tabloidele de dreapta, cu privire la „invazia” românilor. Atunci, de ce să fi fost eventuala integrare a României și Bulgariei un „cal de bătaie” în campania electorală? Ar fi reușit tabloidele să demobilizeze electoratul german dacă Germania nu ar fi uzat de dreptul său de veto la JAI? Să fie atât de labilă diplomația occidentală, încât să facă troc cu soarta unor națiuni pe piața tabloidelor?

Eu zic că nu, miza veto-ului Angelei Merkel trebuie să fie ascunsă și substanțială. Atât de substanțială, încât să determine refuzul USL, în condițiile în care Ponta & Antonescu & Co sunt pe deplin conștienți de avantajele acceptării candidaturii la Schengen, nu doar din perspectivă economică, ci și pentru că ar fi reprezentat un certificat de bună purtare.
 

Băsescu are dreptate într-o privință: nu cred că poziția Germaniei va rămâne izolată la JAI. Merkel are suficientă influență, pentru a determina o schimbare de poziție a mai multor guverne. Anunțul veto-ului a fost făcut, din timp, pentru a ușura misiunea de racolare a susținătorilor - aceștia vor putea scăpa mai ușor de reproșurile oamenilor de afaceri ale căror interese le reprezintă. Am menționat, deja, Franța. Vor mai fi, probabil, Olanda și câteva țări nordice. Posibil chiar și Marea Britanie.

P.S. Azi (miercuri), a doua zi după publicarea acestui comentariu, Finlanda a anunțat, pe un ton foarte dur, că susține poziția Germaniei și se opune integrării României și Bulgariei în Schengen. Anunțul încalcă o regulă nescrisă a diplomației, fiindcă vine DUPĂ ce Guvernul României a precizat că nu va cere un vot în consiliul JAI. Așadar, Finlanda a ținut cu tot înadinsul să ne dea o palmă.
În țară, făcându-se avocatul Germaniei, Gândul ne explică, pornind de la niște fotografii cu cocalari șmenari, de ce nu intrăm în Schengen. Ziarul nu pare să aibă o problemă cu faptul că, mai ieri, persifla criticile din presa britanică la adresa României și românilor, cu o campanie inteligentă de promovare a țării noastre, care a prins și în exterior. Care campanie, însă, apare ipocrită și mincinoasă, prin contrapunere cu articolul „deontologic” de azi. Pe de altă parte, se ignoră un fapt simplu: dacă era să ne luăm după ce fac cocalarii din țara asta, nu eram în Uniunea Europeană nici azi. Dincolo de faptul că suntem o bună piață de desfacere pentru produsele occidentale excedentare, UE încearcă să ne tragă după ea tocmai datorită capitalului uman excepțional relevat și de campania publicatiei online, sperând că, astfel, vom reuși să-i izolăm pe șmenari.