Lumea este obsedata de evenimentele din Irak. Este plauzibil deci ca perturbatiile cauzate de virusul Sasser sa fi fost subapreciate.
Dar milioanele de computere infectate de acest virus la finele lui aprilie reamintesc ca terorismul poate utiliza arma internetului. Cyberfare a intrat de mai mult timp in jargonul celor care se ocupa de siguranta sistemelor informatice mari. Ce s-a intamplat recent nu este un caz singular; virusuri tot apar, iar producatorii de programe (software) si utilizatorii cauta sa le combata. Exista si o alta fateta a luptei. Nu ma gandesc aici la adolescenti minune, care cauta sa-si dovedeasca virtuozitatea, ci la retele criminale, care exploateaza vulnerabilitati in constructia programelor pentru a accede la resurse, pentru a fura, practic. Cazul unor banci, in centre financiare ale lumii, ce au fost penetrate de cyber-criminali, este graitor. Poate exista si incercarea de a destabiliza un sistem de aparare, o comunitate, prin colapsul unor retele informatice cheie. Vulnerabilitatea sistemelor devine o preocupare tot mai intensa pe masura ce complexitatea lor creste; dimensiunea sporita, legaturi in crestere, informatie din ce in ce mai multa, componente tot mai numeroase maresc probabilitatea unor esecuri de coordonare, de comunicare, ceea ce poate aduce stricaciuni importante. Noile tehnologii informationale si comunicationale (ICTs) creeaza oportunitati extraordinare de inmagazinare, transmitere si prelucrare a datelor, dar nu asigura automat o diminuare a vulnerabilitatii sistemelor. Dimpotriva, in lipsa unor dispozitive adecvate de asigurare contra unor evenimente extraordinare, sau contra raufacatorilor, sistemele pot suferi pierderi majore. Si caderile unor retele de electricitate (griduri) in SUA si Europa, in anii din urma, ilustreaza problema de vulnerabilitate a sistemelor mari. Complexitatea sistemelor nu face deloc simpla activitatea programatorilor, care trebuie sa tina cont de ea. Din suita de episoade negative amintite, in privinta sigurantei de functionare, a computerelor rezulta lectii. Una, ca programele trebuie sa fie cat mai simple, pentru a putea fi adaptate rapid la nevoie. O alta lectie priveste utilitatea unor sisteme ajutatoare (de back-up) , a rezervelor in general (de pilda, la furnizarea de energie, existenta unor generatoare autonome). In sfarsit, ca nu este bine sa depinzi covarsitor de un program. Virusul Sasser a reliefat vulnerabilitatea mare a utilizatorilor pe doua dimensiuni: dependenta cvasi-totala de programe Windows (peste 90% din computere folosesc aceste programe); slabiciunea programelor Windows, care, se pare, nu au acordat, din constructie, suficienta atentie problema sigurantei. Dylan Evans, expert in sisteme autonome inteligente, remarca ca este dificil de redresat aceasta vulnerabilitate acum deoarece âcodul sursa" al programelor (Windows) a devenit extraordinar de complex (FT, 7 mai, a.c) - versiunea Windows 2000 contine cca 60 milioane de linii (instructiuni). In plus, acest cod reprezinta un secret comercial al Microsoft, ceea ce nu ajuta gasirea rapida de raspunsuri la atacuri digitale. Avem aici un caz de âpiata captiva", de dependenta excesiva fata de un furnizor. Actiunile anti-monopol intentate in SUA si UE acestei companiii pot fi interpretate si prin prisma vulnerabilitatii subliniate.Citește pe Antena3.ro