Mihai Stoica şi Dan Petrescu, colegi de salon. La contagioşi

PUNCTUL PE EI
Obscurantiştii vor zice că numărul 13 a marcat fatidic etapa de la mijlocul săptămănii. Toate necazurile, toate neimplinirile, toate neroziile vor fi motivate prin voia ce-a voit soarta potrivnică. Iar omul, biată făptură nevolnică, nu s-a putut aşeza in calea destinului. Eu zic s-o dăm in mijlocul săptămănii de treabă şi să recunoaştem că al dracului animal mai e şi omul ăsta. Pe căt de neputincios pare in faţa construcţiei, pe atăt de viguros se infăţişează la demolări.

PUNCTUL PE EI
Obscurantiştii vor zice că numărul 13 a marcat fatidic etapa de la mijlocul săptămănii. Toate necazurile, toate neimplinirile, toate neroziile vor fi motivate prin voia ce-a voit soarta potrivnică. Iar omul, biată făptură nevolnică, nu s-a putut aşeza in calea destinului. Eu zic s-o dăm in mijlocul săptămănii de treabă şi să recunoaştem că al dracului animal mai e şi omul ăsta. Pe căt de neputincios pare in faţa construcţiei, pe atăt de viguros se infăţişează la demolări.


Pe Mihai Stoica l-a consumat pănă la extenuarea neuronului scurta perioadă in care s-a ţinut departe de scandal. Miercuri n-a mai rezistat şi a plonjat din nou in mocirla menită să-l revigoreze. Istvan Kovacs (arbitrul intălnirii Unirea Urziceni - Dinamo) a răsucit cheiţa de la cutiuţa stricată a bicisnicului, prin eliminarea lui Ricardo Gomes, eliminare altfel perfect justificată. Mihăiţă, băieţelul firav care popula scaunul cuminţeniei, şi-a luat muşchii la purtare prin tot stadionul. Strechea din teren l-a urmărit şi in tribuna oficială. Numai că acolo, la piteală, a dat peste amicul Borcea, şi el băiat de cartier, care l-a umflat ca pe butelie. Ghinion de neşansă. Mihăiţă Firavu a pierdut la puncte. La puncte multe, care ar fi fost şi mai multe dacă nu ar fi intervenit in potolirea spiritelor Victor Becali. Ce să-i faci? La Urziceni n-a mai fost ca-n Ghencea. Unde Mihai StoiCA CAftea suporterii asistat de dulapurile musculoase puse la dispoziţie de Gigi Becali.


In fine, Mihai Stoica nu mă interesează decăt in măsura in care este glumeţ. N-o să-l duc eu la Nufărul şi nici oamenii fotbalului nu-l vor repudia, pentru că este unul de-al lor. Să le trăiască. Incerc insă o părere de rău in ceea ce-l priveşte pe Dan Petrescu. Nu pot să uit firma bună a jucătorului, dar nici nu pot trece cu vederea agitaţia nebună a antrenorului. Dan devine de un penibil perfect cănd sare la gătul arbitrilor cu, şi mai ales, fără motiv. Miercuri, parcă ar fi fost coleg de salon, la contagioşi, cu Mihai Stoica. A pretins că faultul lui Ricardo Gomes nu era de roşu. Ai dreptate, Dane. Nu era de roşu. Era de penal. Tratează-ţi nervişorii, că te cam fac de ruşine. Nu mai pune botul ca nepotul, nu mai pune fisa pe 13 şi vecini. Rişti să pierzi tot ce-ai căştigat pănă acum, rişti compromiterea unei cariere apreciabile. Şi-apoi, dacă dai peste Teo Crăciunescu, cum a păţit Velcovici, doar chirurgia plastică v-ar mai putea vindeca de cap in gură.